ICCJ. Decizia nr. 2160/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 3181 din 27 noiembrie 2003, Tribunalul Maramureș, secția comercială, a admis în parte acțiunea formulată de SC C. SRL Baia Mare, în contradictoriu cu F.C. și a obligat pârâtul să-i achite reclamantei 7.344 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plății efective, dobânda legală, calculată începând cu data de 10 decembrie 2001 și până la plata integrală a debitului precum și 17.389.080 lei cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentințe, pârâtul a declarat apel arătând că este nelegală și netemeinică, deoarece suma la care a fost obligat este exagerată față de lucrările efectuate.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 118 din 2 martie 2004, a anulat apelul ca netimbrat reținând că deși a înștiințat pârâtul să achite taxa judiciară de timbru în sumă de 6.746.375 lei și 50.000 lei timbru judiciar, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței și astfel s-a dat eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Nemulțumită de decizia pronunțată pârâtul a declarat recurs arătând că a fost în imposibilitate fizică de a achita taxa judiciară de timbru, deoarece s-a îmbolnăvit subit de o boală contagioasă, care a impus izolarea sa la domiciliu în perioada 27 februarie - 10 martie 2004.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Cluj.
Recursul este fondat.
Din adeverința medicală nr. 671 din 27 februarie 2004 eliberată de C.A.S. Maramureș, rezultă că pârâtul este suferind de rubeolă și i s-a recomandat de medic repaus și izolare la domiciliu timp de 14 zile, în perioada 27 februarie - 10 martie 2004.
în aceste condiții, respectând indicația medicului pârâtul a fost în imposibilitate să se prezinte la instanța de apel la termenul din 2 martie 2004 și să achite taxa judiciară de timbru și timbru judiciar așa cum a fost încunoștințat prin citația comunicată pentru termenul respectiv.
în considerarea celor ce preced înalta Curte stabilește că sancțiunea anulării apelului a fost nelegal aplicată și drept urmare, conform art. 312 alin. (3) și art. 313 C. proc. civ., a admis recursul și a casat decizia atacată, s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond a apelului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2147/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2149/2005. Comercial → |
|---|
