ICCJ. Decizia nr. 2142/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 103 pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2005 de Judecătoria Arad, a fost declinată competența materială de soluționare a cauzei privind pe creditorul D.R.D.P. Timișoara, cu sediul în Arad, în contradictoriu cu debitorul SC R.C. SRL, cu sediul în Arad, în favoarea Curții de Apel Timișoara. A fost constatat intervenit conflictul negativ de competență și înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prin încheierea din 26 august 2004, pronunțată în ședința camerei de consiliu de Judecătoria Arad, a fost respinsă cererea formulată de urmăritoarea D.R.D.P. Timișoara, secția Arad, împotriva urmăritului SC R.C. SRL Arad, având ca obiect încuviințarea executării silite a titlului executoriu constituit de procesul verbal de constatare a contravenției din 21 mai 2004.
împotriva acestei încheieri a fost promovat apel de creditoarea D.R.D.P. Timișoara.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 375 din 3 noiembrie 2004 a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de D.R.D.P. Timișoara, în calitatea de creditoare urmăritoare, în contradictoriu cu SC R.C. SRL Arad, debitor urmărit, în favoarea Judecătoriei Arad.
Pentru a decide astfel, instanța a stabilit că raportat la obiectul cauzei ce constă în încuviințarea executării silite, în condițiile art. 3731alin. (2) C. proc. civ., în speță sunt incidente, referitor la calea de atac, dispozițiile art. 399 C. proc. civ., potrivit cărora în ceea ce privește executarea silită, împotriva executării însăși, precum și împotriva oricărui act de executare precum și în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare, se poate face contestație. Calea de atac exercitată trebuie calificată ca fiind o contestație la executare, care potrivit art. 400 C. proc. civ., se soluționează de către instanța de executare, competența de soluționare revenind Judecătoriei Arad.
înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în contextul conflictului negativ de competență ivit între Curtea de Apel Timișoara și Judecătoria Arad, urmează a stabili competența de soluționare a litigiului privind D.R.D.P. Timișoara și SC R.C. SRL Arad, în sensul stabilirii competenței de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Timișoara, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că prin cererea înregistrată sub nr. 295 din 24 august 2004 la Biroul Executorului Judecătoresc V.Ș., D.R.D.P. Timișoara, secția Arad, în calitatea de creditor, a solicitat executarea silită a debitorului SC R.C. SRL Arad, în condițiile art. 371 și următoarele C. proc. civ. Au fost respectate dispozițiile imperative impuse de art. 3731C. proc. civ., respectiv cererea de executare silită a fost depusă la executorul judecătoresc și înaintat dosarul Judecătoriei Arad pentru, ca pe bază de probe, să se pronunțe asupra încuviințării executării silite. Prin respingerea cererii de executare silită, conform încheierii din 26 august 2004, Judecătoria Arad a indicat și calea corectă de atac împotriva acestei hotărâri judecătorești, respectiv apelul exercitat în termenul de 15 zile de la comunicare.
Greșit a apreciat instanța sesizată cu soluționarea apelului că în speță obiectul cauzei l-a constituit o contestație la executare, prin raportare la reglementările cuprinse în art. 399 C. proc. civ. Creditorul a calificat acțiunea în termeni foarte preciși, ca fiind o încuviințare a executării silite, cu indicarea temeiului de drept, deoarece scopul urmărit a constat în începerea executării în baza unei încheieri, pronunțată în condițiile art. 3711teza 2 C. proc. civ. Apare cât se poate de evident că o asemenea încheiere, privind începerea executării silite, a fost supusă regimului juridic guvernat de calea de atac a apelului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2128/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2117/2005. Comercial → |
|---|
