ICCJ. Decizia nr. 2154/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introductivă de instanță, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC S. SA Buzău, a solicitat obligarea pârâtei A.P.A.P.S. actualmente A.V.A.S. la plata sumei de 3.939.080.000 lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea imobilului situat în Buzău, str. Cuza Vodă, ce a făcut parte din capitalul social al societății, imobil asupra căruia prin sentința civilă nr. 9192/1999, pronunțată de Judecătoria Buzău, definitivă și irevocabilă, s-a dispus restituirea către foștii proprietari.
în motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că s-a înființat la data de 4 octombrie 1990, în baza Legii nr. 15/1990, preluând activul și pasivul fostei î.C.S.M.I. Buzău, care avea în patrimoniu și imobilul în litigiu.
Deoarece, în baza sentinței civile nr. 9192/1999, pronunțată de Judecătoria Buzău, imobilul a fost restituit către moștenitorii fostului proprietar, pârâta, în calitate de instituție publică implicată în privatizare, este obligată potrivit art. 324din Legea nr. 99/1999 să o despăgubească prin plata unei sume, reprezentând echivalentul bănesc al prejudiciului suferit.
Pârâta A.V.A.S., prin întâmpinare a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, în raport de dispozițiile art. 3228 din Legea nr. 99/1999, care instituie un termen special de prescripție de 3 luni de la data când reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască despre restituirea imobilului, termen ce a fost depășit în raport de data introducerii acțiunii 17 mai 2001 și data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 9192/1999.
Pe fondul litigiului a arătat că patrimoniul societății s-a diminuat cu valoarea contabilă a imobilului, acesta fiind prejudiciul real suferit de societate.
Pe parcursul procesului la instanța de fond, reclamanta a fuzionat cu mai multe societăți comerciale constituind o nouă societate SC R. SA, care a dobândit prin transmisiune legală, calitate procesuală activă în cauză.
Prin sentința civilă nr. 2869, pronunțată la data de 28 februarie 2002, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, admite acțiunea reclamantei și obligă pârâta să-i plătească suma de 3.939.080.000 lei, reprezentând valoarea de circulație a imobilului situat în str. Cuza Vodă, Buzău.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta s-a înființat ca societate comercială în temeiul Legii nr. 15/1998, preluând activul și pasivul fostei î.C.S.M.I. Buzău, care avea în patrimoniu și imobilul situat în Buzău str. Cuza Vodă, imobil ce a fost restituit moștenitorilor fostului proprietar, prin sentința civilă nr. 9192 din 21 decembrie 1999 a Judecătoriei Buzău.
Mai reține instanța, în considerentele deciziei că prin dispozițiile art. 324din Legea nr. 99/1999, s-a instituit în sarcina instituției publice implicate în privatizare a obligației de a despăgubi societatea comercială privatizată pentru prejudiciul creat prin ieșirea bunului din patrimoniul societății, prejudiciu ce a fost stabilit, conform expertizei tehnice la suma de 3.939.080.000 lei, reprezentând valoarea de circulație a imobilului.
Criticând sentința fondului pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâta a declarat recurs.
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 1069 din 17 iunie 2003, respinge ca nefondat recursul pârâtei. Răspunzând criticilor formulate instanța de control judiciar reține că dispozițiile art. 324din Legea nr. 99/1999, nu impun în stabilirea despăgubirii cuvenite societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare, în cazul restituirii în natură a imobilelor deținute, drept criteriu, valoarea contabilă a imobilului, astfel cum a fost reținută în dosarul de privatizare, iar în ceea ce privește terenul ce a fost restituit persoanelor îndreptățite odată cu construcția, în dosarul de privatizare a societății reclamante s-a avut în vedere și valoarea acesteia, fiind lipsit de semnificație juridică faptul că societatea nu a deținut titlurile de proprietate.
împotriva celor două hotărâri judecătorești pronunțate în cauză, la data de 17 iunie 2004, P.G.P., în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data când hotărârile judecătorești au devenit irevocabile și ale art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58 din 25 iunie 2003, aprobată prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004, a declarat recurs în anulare.
în argumentarea criticilor vizând încălcarea esențială a legii cu consecința soluționării greșite a cauzei pe fond, s-au susținut următoarele:
- Potrivit dispozițiilor art. 3228 din Legea nr. 99/1999, termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de lege, ori se valorifică un drept conferit de aceasta, este de 3 luni de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii, ori de la data nașterii dreptului.
în cauză, reclamanta a sesizat instanța la data de 17 mai 2001, ori în raport de data rămânerii irevocabile a hotărârii de restituire a imobilului, 21 decembrie 1999, termenul de 3 luni era deja împlinit la data introducerii acțiunii de reclamantă.
- Stabilirea despăgubirii la valoarea de circulație a imobilului este lipsită de temei legal, dispozițiile art. 324din Legea nr. 99/1999, nu impun o asemenea concluzie. în capitalul social a fost inclusă valoarea contabilă a imobilului, iar urmare restituirii, capitalul s-a diminuat cu această valoare și nicidecum cu valoarea de circulație.
- în mod greșit pârâta a fost obligată la plata unei sume mai mari decât cota de 21,4839% din valoarea capitalului social subscris la fosta SC S. SA, întrucât această cotă a fost vândută de F.P.S., prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni din 9 mai 2000.
- în cuantumul despăgubirii a fost inclusă și valoarea terenului aferent construcției, încălcându-se dispozițiile art. 321alin. (2) din Legea nr. 99/1999, potrivit cărora societățile comerciale se privatizează fără a include în valoarea capitalului social și valoarea terenului pe care îl deține, urmând ca după obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, capitalul social al acestora să se majoreze corespunzător, cu valoarea terenului, prin emiterea de acțiuni suplimentare;
- La data cumpărării pachetului de acțiuni, în capitalul social al SC S. SA Buzău, devenită SC R. SA Buzău, nu era inclus terenul aferent construcției, astfel încât obligarea pârâtei la plata unei sume mai mari decât cota deținută, care nu includea valoarea terenului, echivalează cu o îmbogățire fără just temei a reclamantei.
în concluzie, P.G.P. solicita, pentru motivele invocate, admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate și în principal respingerea acțiunii ca tardivă, iar în subsidiar admiterea în parte a acțiunii și obligarea pârâtei numai la plata despăgubirilor, reprezentând valoarea contabilă a imobilului, cu excluderea valorii terenului aferent construcției.
Recursul în anulare este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
I) Dreptul material la acțiune pentru despăgubirile solicitate de societățile comerciale privatizate, în temeiul art. 324din Legea nr. 99/1999 este supus termenului general de prescripție de 3 ani reglementat de art. 3 din decretul nr. 167/1957.
Termenul de prescripție special prevăzut de art. 3228 din Legea nr. 99/1999 de 3 luni de la data la care reclamata a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau a actului, ori de la data nașterii dreptului, se aplică exclusiv operațiunilor și actelor reglementate de actul normativ vizând procesul de privatizare a societăților comerciale în derulare în perspectiva accelerării și finalizării, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni.
Instanțele în mod corect au interpretat dispozițiile legale incidente în cauză referitoare la prescripția dreptului material la acțiune, în raport de caracterul patrimonial al acțiunii în despăgubiri formulate de societățile comerciale privatizate, urmare pierderii bunului imobil din patrimoniu ca efect al sentinței civile nr. 9192 din 21 decembrie 1999.
Raportat la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 9192 din 21 decembrie 1999, cererea înregistrată la Tribunalul București la data de 17 mai 2001, a fost formulată înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani.
II) Cu privire la despăgubirea acordată de instanțe, critica formulată prin recursul în anulare vizează numai întinderea despăgubirii fără să se conteste obligația pârâtei ca instituție publică implicată în privatizare de a asigura repararea prejudiciului creat societății, prin restituirea imobilului către moștenitorii fostului proprietar.
Prin urmare nu se invocă o soluție contrară, iar cu privire la modul de calcul al despăgubirii nu se indică încălcările esențiale ale legii care au determinat soluționarea greșită sub acest aspect.
Pe de altă parte, susținerea în cadrul acestei critici, că terenul a fost avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor, în condițiile în care, la privatizarea societății reclamante nu a fost inclus în capitalul social nefiind obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate, este eronată.
Din verificarea raportului de expertiză având ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a imobilului ce a făcut obiectul restituirii, rezultă că s-au avut în vedere numai construcțiile și lucrările de reparații și îmbunătățiri efectuate de societatea reclamantă până la restituirea imobilului persoanelor îndreptățite, terenul nefăcând obiectul evaluării și al despăgubirilor acordate.
Prin urmare hotărârile pronunțate în cauză nu au fost date cu încălcarea esențială a legii, în accepțiunea art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data pronunțării lor, recursul în anulare a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2159/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2127/2005. Comercial → |
|---|
