ICCJ. Decizia nr. 2143/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 104, pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2005 de Judecătoria Arad, a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe creditoarea B.R. SA, sucursala Timișoara, în contradictoriu cu debitoarea SC E.M.J.L. SRL Arad și terțul poprit SC L. SRL Arad, în favoarea Curții de Apel Timișoara. A fost constatat că a intervenit conflictul negativ de competență și înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 3657 din 29 iunie 2004, pronunțată de Judecătoria Arad, a fost respinsă cererea de validare a popririi formulată de creditoarea B.R. SA, sucursala Timișoara în contradictoriu cu debitoarea SC E.M.J.L. SRL Arad și terțul poprit SC L. SRL Arad. De asemenea a fost desființată poprirea înființată prin adresa nr. 1323 din 29 decembrie 2003, emisă de executorul bancar S.R.A., cu număr de înregistrare la Judecătoria Arad 1011/E/2003 și respectiv 1012/E/2003.
împotriva sentinței civile nr. 3657 din 29 iunie 2004, pronunțată de Judecătoria Arad a declarat apel creditoarea B.R. SA, sucursala Timișoara.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 380 din 3 noiembrie 2004 a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de creditoarea B.R. SA, sucursala Timișoara, în contradictoriu cu debitoarea intimată SC E.M.J.L. SRL Arad și terțul poprit intimat SC L. SRL Arad, în favoarea Judecătoriei Arad.
Pentru a decide astfel, instanța a stabilit că această cale de atac a apelului, urmează a fi calificată, din oficiu, ca fiind contestație la executare, față de prevederile expuse și neechivoce ale art. 399 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație, iar împrejurarea că înființarea și validarea popririi sunt forme de executare ale executării silite rezultă din dispozițiile secțiunii a V-a capitolului II Cartea a V-a a codului de procedură civilă.
înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în contextul conflictului negativ de competență ivit între Curtea de Apel Timișoara și Judecătoria Arad, urmează a stabili competența de soluționare a litigiului privind creditoarea B.R. SA, sucursala Timișoara și debitoarea SC E.M.J.L. SRL Arad, cu terțul poprit SC L. SRL Arad, în sensul stabilirii competenței de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Timișoara, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că prin cererea înregistrată sub nr. 4167/2004 la data de 26 martie 2004 la Judecătoria Arad, creditoarea B.R. SA, sucursala Timișoara, i-a chemat în judecată pe debitoarea SC E.M.J.L. SRL Arad și terțul poprit SC L. SRL, solicitând validarea popririi față de terțul poprit până la concurența sumei de 12.058.759.558 lei cu titlu de dobânzi, cheltuieli de judecată și de urmărire, reprezentând creanța sa față de debitoare, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 452-461 C. proc. civ. Prin respingerea cererii de validare a popririi și a desființării popririi înființată prin cele două adrese menționate, Judecătoria Arad a indicat și calea corectă de atac împotriva acestei hotărâri judecătorești, respectiv apelul exercitat în termenul de 15 zile de la comunicare.
Greșit a apreciat instanța sesizată cu soluționarea apelului că în speță, obiectul cauzei îl constituie o contestație la executare, prin raportare la reglementările cuprinse în art. 399 C. proc. civ. Creditorul a calificat acțiunea, amplu motivată în fapt și în drept, în termeni foarte preciși, ca fiind o cerere de validare a unei popriri. Apare cât se poate de evident că a fost dată o eficiență juridică maximă dispozițiilor imperative cuprinse în art. 452 C. proc. civ., în sensul că au fost supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le-a datorat în temeiul unor raporturi juridice existent, iar contextul expus impune ca soluționarea căii de atac a apelului a fost în competența Curții de Apel Timișoara.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2175/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2147/2005. Comercial → |
|---|
