ICCJ. Decizia nr. 2172/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2172/2005
Dosar nr. 8705/2004
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta R.A.A.D.P.F.L. Craiova, a chemat în judecată pe pârâta SC T. SRL Craiova, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 736.555.404 lei, reprezentând contravaloare cotă de asociere, T.V.A., penalităţi de întârziere datorate în temeiul contractului de asociere în participaţie din 21 septembrie 1994, rezilierea contractului din 21 septembrie 1994, rezilierea contractului de asociere, evacuarea societăţii pârâte din spaţiul situat în strada M. Kogălniceanu.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în baza art. 2.4 din contractul de asociere în participaţie, pârâta avea obligaţia să achite un procent de 4% din cifra de afaceri realizată din activităţile comerciale desfăşurate în spaţiul respectiv, dar nu mai puţin de 692.000 lei /lună corelat cu indicele de inflaţie.
Se mai arată că în perioada mai 1999 – ianuarie 2001, societatea pârâtă nu şi-a îndeplinit această obligaţie contractuală, înregistrându-se în evidenţele financiar - contabile un debit de 304.578.118 lei cotă de asociere, şi penalităţi de 0,5% pe zi de întârziere = 374.107.444 lei, T.V.A.= 57.869.842 lei, ajungându-se la un debit de 736.555.404 lei.
S-au depus la dosar calculul penalităţilor pentru neplata în termen a chiriei datorate, de la 1 mai 1999 la 31 ianuarie 2001, contractul de asociere în participaţie din 21 septembrie 1994, factura fiscală din 19 ianuarie 2001.
La data de 24 mai 2001, reclamanta a formulat cerere de renunţare la capetele de cerere privind rezilierea contractului de asociere în participaţie din 21 septembrie 1994 şi evacuarea pârâtei.
Prin sentinţa nr. 6340 din 18 noiembrie 2003, Tribunalul Dolj a respins acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că prin Decizia nr. 1487 din 15 noiembrie 2000, Curtea de Apel Craiova a obligat pe SC T. SRL la 105.631.035 lei chirie, pentru perioada februarie 1998 – iulie 1999 şi a dispus rezilierea contractului precum şi evacuarea pârâtei din spaţiu.
Contractul de asociere în participaţie a fost reziliat, iar pentru pretenţiile solicitate de reclamantă până în noiembrie 2000 există autoritate de lucru judecat.
Reclamanta R.A.A.D.P.F.L. Craiova a formulat apel împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în mod greşit i s-a respins acţiunea, fără a se avea în vedere că pârâta nu şi-a achitat în termen obligaţia esenţială de plată, izvorâtă din contractul de asociere în participaţie, s-a ignorat expertiza efectuată în cauză prin care se constată că pârâta datorează suma de 608.633.907 lei, în mod greşit s-a reţinut că prin Decizia nr. 1487 din 15 noiembrie 2000, s-au acordat drepturile băneşti, fără a se observa că, pricina supusă judecăţii priveşte o altă perioadă şi anume mai 1999 – ianuarie 2001 şi deci nu există autoritate de lucru judecat.
Prin Decizia nr. 192 din 29 aprilie 2004, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentinţa apelată, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă să-i plătească 142.868.433 lei, cu titlu de chirie pe perioada august 1999 – noiembrie 2000, 27.145.002 lei T.V.A., precum şi 16.403.709 lei cheltuieli de judecată la fond şi apel.
Instanţa a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul din 21 septembrie 1994, intitulat contract de asociere în participaţie, că părţile s-au mai judecat, obiectul litigiului fiind rezilierea contractului, evacuarea pârâtului şi obligarea acestuia la plata sumei de 175.000.000 lei, reprezentând suma datorată în temeiul contractului menţionat (Decizia nr. 1487 din 15 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Craiova), contractul din 21 septembrie 1994, este un contract de închiriere.
Cum reclamantei i s-a acordat chirie până în luna iulie 1999, prin Decizia menţionată, perioada februarie 1998 – iulie 1999, nu mai poate face obiectul litigiului de faţă, existând autoritate de lucru judecat, conform art. 163 C. civ.
Pentru chiria pretinsă după 1 august 1999, nu mai există autoritate de lucru judecat, pârâta a continuat să folosească spaţiul, datorând chirie şi T.V.A., care se ridică la sumele de 142.868.433 lei şi respectiv 27.145.002 lei, aşa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză de expertul I.C.
După data de 15 noiembrie 2000, nu se mai pot acorda drepturi reclamantei în temeiul contractului, deoarece a fost reziliat prin Decizia nr. 1487 din 15 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Craiova, iar cu privire la penalităţi, în art. 5 din contract nu este prevăzută câtimea, astfel că este nefondat capătul de cerere privind plata penalităţilor.
Împotriva deciziei nr. 191 din 29 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova, au declarat recurs ambele părţi.
Pârâta SC T. SRL Craiova, a susţinut că reclamanta a solicitat la prima instanţă o sumă cu titlu de cotă de asociere şi nu cu titlu de chirie, astfel încât instanţa a acordat altceva decât s-a cerut, încălcând principiul disponibilităţii.
Reclamanta R.A.A.D.P.F.L. Craiova, a criticat Decizia pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că după 15 noiembrie 2000, pârâta a continuat că folosească spaţiul, neachitându-şi obligaţia de plată a sumei datorate regiei.
În ceea ce priveşte penalităţile, reclamanta a arătat că în art. 5 din contract se menţionează „că neplata sumelor stabilite în prezentul contract timp de 30 de zile de la scadenţă, va duce la calcularea de penalităţi, conform dispoziţiilor legale în vigoare, ceea ce înseamnă H.C.M. 860 din 13 iulie 1973, care este în vigoare cu referire la suprafeţele (spaţiile) cu altă destinaţie.
Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Pârâta a fost obligată la plata sumei de 142.868.433 lei, cu titlu de chirie, pentru perioada august 1999 – 15 noiembrie 2000, cu T.V.A. aferent, sumă stabilită prin expertiza efectuată în cauză de expertul I.C., deoarece după pronunţarea deciziei nr. 1487 din 15 noiembrie 2000 de către Curtea de Apel Craiova, prin care a fost reziliat contractul de închiriere, SC T. SRL Craiova a folosit spaţiul în continuare.
Prin urmare, instanţa de apel nu a acordat altceva decât ceea ce s-a cerut, nu a încălcat principiul disponibilităţii.
În ceea ce priveşte recursul reclamantei, se constată că în art. 5 din contractul nr. 18/1994, se face referire la dispoziţiile legale în vigoare, în ceea ce priveşte câtimea penalităţilor de întârziere.
Cu privire la actele normative în vigoare, la data încheierii contractului, nu se prevedeau penalităţi de întârziere pentru neplata cotelor de asociere, pretenţiile reclamantei privind plata penalităţilor sunt neîntemeiate.
Faţă de cele de mai sus, criticile făcute prin cele două recursuri nu pot fi reţinute, recursurile sunt nefondate şi urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâta SC T. SRL Craiova şi reclamanta R.A.A.D.P.F.L. Craiova, împotriva deciziei nr. 191 din 29 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2165/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2184/2005. Comercial → |
|---|
