ICCJ. Decizia nr. 2196/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2196/2005
Dosar nr. 3012/2004
Şedinţa publică din 30 martie 2005
Asupra recursului se reţin următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. 7125/2003, Organizaţia Judeţeană P.N.Ţ.C.D. filiala Cluj a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va da în contradictoriu cu SC N. SRL Cluj – Napoca, să dispună rezilierea contractului de asociere în participaţie încheiat la data de 1 iunie 2001.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 4263/ C din 7 octombrie 2003 a admis, acţiunea şi a dispus rezilierea contractului mai sus menţionat reţinând că pârâta nu a achitat taxa de asociere şi cota ce îi revenea din cheltuielile de întreţinere.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 56 din 3 februarie 2004, a respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate.
SC N. SRL a declarat recurs împotriva deciziei, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea recursului arată că nu s-a ţinut seama de reaua credinţă, dovedită, a acesteia constând în refuzul permanent de-a primi plăţile.
Plata cu întârziere a cotei de asociere nu putea constitui un motiv de reziliere a contractului atât timp cât pentru această împrejurare au prevăzut plata unor dobânzi.
Sumele datorate au fost achitate, astfel cum rezultă din actele dosarului la data de 17 iulie 2003.
Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Între părţi, la data de 1 iunie 2001 s-a încheiat contractul de asociere în participaţie.
Potrivit clauzelor contractului reclamantei îi revenea 35% din profit, dar nu mai puţin de 15 dolari S.U.A., sumă ce trebuia achitată „până cel târziu la data de 19 a lunii".
Pentru lunile mai, iunie şi restanţele privind regularizările taxei de asociere pe trimestrul I al anului 2003, sumele datorate nu au fost achitate, decât la 17 iulie 2003, fapt recunoscut de pârâtă prin motivele de recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 969 C. civ., Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractuale, iar potrivit dispoziţiilor art. 1020 C. civ., condiţia rezolutorie este subînţelesă totdeauna în contractele sinalagmatice în caz când una din părţi „nu îndeplineşte angajamentul său".
În aceste condiţii corect, au reţinut instanţele având în vedere neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract de către pârâta în dispoziţiile legale mai sus menţionate temeinicia pretenţiilor formulate prin acţiune.
Faptul că s-au prevăzut decizii pentru plata cu întârziere a sumelor datorate de pârâtă nu exclude dreptul reclamantei de a solicita rezilierea contractului, având în vedere dispoziţiile art. 969 şi art. 1020 C. civ.
Este lipsită de temei şi critica cu privire la reaua – credinţă a reclamantei, constând în refuzul primirii sumelor ce-i erau datorate. Din actele dosarului rezultă că pârâta a fost somată de mai multe ori pentru plată.
Pentru motivele arătate reţinând legalitatea deciziei s-a respins, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC N. SRL Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 56 din 3 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2195/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2203/2005. Comercial → |
|---|
