ICCJ. Decizia nr. 2207/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2207/2005
Dosar nr. 3355/2004
Şedinţa publică din 30 martie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă,
Prin sentinţa comercială nr. 3283 din 16 octombrie 2003, Tribunalul Prahova a admis în parte acţiunea reclamantei S.N.P. P. SA sucursala Neamţ şi a obligat-o pe pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Iaşi la plata sumei de 12.434.337 lei contravaloarea produselor petroliere şi la 1.076.147 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată faţă de pârâta SC P. SA Ploieşti şi ca inadmisibilă faţă de pârâta S.N.P. P. SA.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că pentru lipsurile cantitative de 660 kg. motorină este culpa cărăuşului conform dispoziţiilor art. 82 şi 83 din R.T. şi art. 425 C. com.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta C.F.R. M., sucursala Iaşi, susţinând că procesul-verbal de recepţie nu este opozabil cărăuşului deoarece verificarea nu s-a făcut în prezenţa delegatului căii ferate.
Şi cuantumul pretenţiilor reclamantei este considerat greşit stabilit nefăcându-se dovada achitării taxei de drum, a T.V.A. şi a accizelor.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 58 din 26 ianuarie 2004 a respins, ca nefondat, apelul pârâtei reţinând că reclamanta a refuzat întocmirea procesului-verbal de constatare tip C.F.R. întocmindu-se un proces-verbal de recepţie cu delegat neutru, astfel încât este neîntemeiată susţinerea pârâtei că actele de constatare a lipsurilor nu îi sunt opozabile.
S-a considerat că, au fost aplicate corect prevederile art. 82 şi 83 din R.T. C.F.R. cărăuşul fiind răspunzător pentru asigurarea integrităţii transportului pe tot parcursul acestuia.
Nici critica privind stabilirea cuantumului despăgubirilor nu a fost apreciată ca întemeiată deoarece, potrivit art. 85 pct. 2 din R.T. C.F.R., în lipsa facturii, despăgubirea se stabileşte după preţul curent al mărfii, care include, obligatoriu, pe lângă preţul de rafinărie (de livrare) şi taxele datorate bugetului de stat (accize şi T.V.A.) cât şi taxa pentru constituirea fondului special al drumurilor publice.
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă invocându-se motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor probelor administrate şi apărărilor pârâtei stabilind în mod greşit culpa cărăuşului pentru lipsuri la marfă în baza unor acte întocmite ulterior eliberării mărfii.
Se invocă şi neaplicarea art. 82.5 şi 91.1 din R.T. pe C.F.R.
La data de 30 martie 2005 Curtea a ridicat, din oficiu excepţia nelegalităţii căii de atac a apelului potrivit dispoziţiilor art. 2821 C. proc. civ.
Excepţia urmează a fi admisă şi va fi casată Decizia art. 58 din 26 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, pentru următoarele considerente:
La data la care s-a pronunţat sentinţa nr. 3285 din 16 octombrie 2003 a Tribunalului Prahova era în vigoare art. 2821 C. proc. civ. nemodificat, iar valoarea litigiului dintre părţi era sub 200.000.000 lei, astfel că litigiul nu avea calea apelului ci doar cea a recursului.
Cum competenţa de soluţionare a recursului aparţinea Curţii de Apel Ploieşti, în mod greşit aceasta a judecat calea de atac ca fiind apel când trebuia să judece recurs, sens în care va fi trimisă cauza spre rejudecarea căii de atac a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia.
Desfiinţează deciziei nr. 58 din 26 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti şi trimite cauza, aceleiaşi instanţe, pentru soluţionarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 30 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2203/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2213/2005. Comercial → |
|---|
