ICCJ. Decizia nr. 2213/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2213/2005
Dosar nr. 8464/2004
Şedinţa publică din 30 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4269 din 5 iunie 2003 la Tribunalul Mureş, reclamantul B.D., în calitate de reprezentant al SC N. SA Sânpaul, în contradictoriu cu pârâţii L.I., I.F., P.I. şi B.P., a solicitat a se constata legalitatea constituirii SC N. SA Sânpaul, modul de gestionare a SC N. SA, condiţiile şi motivele care au determinat ca SC N. SA să fie adusă în pragul falimentului, abuzurile săvârşite la însuşirea ilegală a bunurilor, legalitatea procesului verbal încheiat la 17 aprilie 2000 şi a modificărilor făcute la Camera de Comerţ Târgu-Mureş.
Prin sentinţa nr. 2741 din 5 noiembrie 2003, Tribunalul Mureş, în temeiul dispoziţiilor art. 161 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., a anulat cererea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că B.D. nu are calitatea de reprezentant al SC N. SA Sânpaul, deoarece prin încheierea din 5 iunie 2001, pronunţată în dosarul Tribunalului Mureş nr. 3290/2001 s-a deschis procedura reglementată de Legea nr. 64/1995, republicată, împotriva acestei societăţi şi s-a desemnat persoana de specialitate SC C.C. SRL, ridicându-i-se şi dreptul de administrare al reprezentantului legal al societăţii, această atribuţie fiind preluată de lichidator.
Prin Decizia nr. 49/ A din 23 martie 2004, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins apelul formulat de reclamant împotriva sentinţei mai sus menţionate, apreciind că în mod corect prima instanţă a anulat cererea de chemare în judecată, pe cale de excepţie, sub aspectul nedovedirii calităţii procesuale active, întrucât faţă de SC N. SA Sănpaul, la data de 5 iunie 2001, s-a deschis procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, cu toate consecinţele juridice ce decurg din aceasta.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamantul B.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemenicie, în temeiul dispoziţiilor art. 317 – 318 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că instanţa în soluţionarea cauzei a dat dovadă de lipsă de transparenţă, obiectivitate şi imparţialitate, a acceptat consemnările denaturate, privind probele administrate şi a refuzat să ia în consideraţie toate probele existente la dosar, care corect interpretate ar fi condus la o justă apreciere a împrejurărilor de fapt şi drept ale cauzei, alta decât cea reţinută greşit de instanţele care s-au pronunţat în cauză.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Reclamantul B.D. a formulat cererea de chemare în judecată la data de 5 iunie 2003, dată la care SC N. SA era reprezentată legal prin lichidatorul judiciar SC C.C. SRL Târgu-Mureş, astfel cum rezultă din încheierea pronunţată în Camera de Consiliu, în dosarul nr. 3290/2001 de Tribunalul Mureş, la data de 5 iunie 2001.
Fiind reîncadrat, acesta a fost inclus în calitate de creditor în tabelul final al creditorilor societăţii şi chiar dacă postul de director ocupat de reclamant nu ar fi fost desfiinţat, împrejurare care s-a produs la 1 februarie 2001 şi aceasta ar fi deţinut în continuare calitatea de director, la data formulării cererii de chemare în judecată, oricum nu ar mai fi putut reprezenta legal societatea, deoarece această societate se afla în procedura de lichidare judiciară, fiind legal reprezentată prin lichidatorul judiciar.
Pe de altă parte, din încheierea pronunţată la 1 octombrie 2003 de Tribunalul Mureş, reiese că lichidatorul judiciar nu şi-a însuşit acţiunea promovată de reclamant şi nu a fost de acord ca acesta să reprezinte societatea.
În acestea condiţii, se reţine că ambele instanţe care s-au pronunţat în cauză au apreciat corect că reclamantul era lipsit de calitate procesuală activă la data formulării cererii şi corect au soluţionat cauza pe cale de excepţie, anulând acţiunea şi respectiv respingând apelul declarat în contra primei hotărâri.
Astfel fiind, urmează ca recursul reclamantului B.D. să fie respins ca nefondat, neexistând nici un motiv de nelegalitate formulat în condiţiile art. 304 C. proc. civ., care să conducă la desfiinţarea hotărârilor pronunţate, iar acestea vor fi menţinute, ca fiind legale şi temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.D., împotriva deciziei nr. 49/ A din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2207/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2227/2005. Comercial → |
|---|
