ICCJ. Decizia nr. 2227/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2227/2005
Dosar nr. 8595/2004
Şedinţa de la 30 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 octombrie 2003, reclamantul C.L.C. Miroslava, a chemat în judecată pe pârâta SC O.I.C. SRL Iaşi, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie reziliat contractul de concesiune din 17 august 2001, încheiat între părţi şi obligarea la suma de 47.360 dolari S.U.A., cu titlu de redevenţe stabilite prin contract.
Tribunalul Iaşi prin sentinţa civilă nr. 47/ E din 16 ianuarie 2004, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 47.360 dolari S.U.A., cu titlu de redevenţe şi majorări a dispus rezilierea contractului de concesiune din 17 august 2001.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că pârâta nu şi-a respectat obligaţia asumată prin contract de a plăti redevenţa anuală.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 115 din 24 mai 2004.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat pârâta SC O.I.C. SRL Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă că, instanţele nu s-au pronunţat asupra excepţiilor ridicate, mai puţin excepţia rezoluţiunii contractului.
Astfel, recurenta invocă excepţia necompetenţei materiale a tribunalului de a judeca cauza, competenţa revenind Judecătoriei Iaşi şi că instanţa trebuia să se pronunţe asupra rezoluţiunii contractului şi nu a rezilierii acestuia, pentru ca părţile să fie puse în situaţia anterioară încheierii contractului.
De asemenea recurenta susţine că instanţele nu au luat în considerare apărările şi probele efectuate în proces, contestând cuantumul sumelor la care a fost obligată, acestea neexistând în realitate.
În consecinţă, recurenta fără a menţiona temeiul art. 304 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat şi casarea deciziei atacate.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) din OUG nr. 58 din 25 iunie 2003, privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă tribunalele judecă litigiile în materie comercială al căror valoare este de peste un miliard lei, astfel că, suma privind redevenţa este de 47.360 dolari S.U.A. (aproape două miliarde lei), în mod corect soluţionarea acţiunii s-a făcut de Tribunalul Iaşi.
Nici critica formulată de recurentă că instanţa de judecată trebuia să se pronunţe asupra rezoluţiunii contractului şi nu a rezilierii acestuia, nu este întemeiată, întrucât, prin acţiunea de chemare în judecată, recurenta – reclamantă a solicitat „pronunţarea unei hotărâri prin care să fie reziliat contractul de concesiune din 17 august 2001", ori, instanţa este ţinută de obiectul acţiunii introduse de reclamantă.
De asemenea sunt neîntemeiate şi susţinerile recurentei – pârâte referitoare la lipsa de posesie a terenului şi că nu datorează sumele calculate drept redevenţe, susţineri care nu numai că nu au fost dovedite cu probe, dar au fost infirmate prin atitudinea recurentei, care a achitat de bună voie redevenţa pe anul 2001, în sumă de 4581 dolari S.U.A., aşa cum rezultă din răspunsul la întâmpinare, scos.
Pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC O.I.C. SRL Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC O.I.C. SRL Iaşi, împotriva deciziei nr. 115 din 24 mai 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 30 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2213/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2233/2005. Comercial → |
|---|
