ICCJ. Decizia nr. 2203/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2203/2005
Dosar nr. 3350/2004
Şedinţa publică din 30 martie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă,
Reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Neamţ, a solicitat obligarea pârâtelor C.F.R. M. SA, sucursala Iaşi, SC P. SA Ploieşti şi S.N.P. P. SA sucursala Piteşti, la plata sumei de 6.940.989 lei contra-valoare marfă constatată lipsă la transport şi 621.679 lei cheltuieli de judecată.
Se motivează că vagonul a ajuns la destinaţie cu urme de violenţă şi cu lipsă 250 kg. benzină.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa nr. 3324 din 16 octombrie 2003, a admis, în parte, acţiunea şi a obligat-o pe pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Iaşi, să plătească reclamantei suma de 6.940.989 lei contra-valoare marfă şi 621.679 lei cheltuieli de judecată.
S-a respins acţiunea faţă de pârâtele SC P. SA Ploieşti şi S.N.P. P. SA, sucursala Piteşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că vagonul a ajuns la destinaţie cu urme de violare şi cu lipsă la marfă în valoare de 6.940.989 lei, culpa pentru această pagubă revenind cărăuşului conform art. 83.3 din R.T.
Valoarea pagubei a fost stabilită conform art. 85.2 din acelaşi regulament.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Iaşi, criticând-o atât cu privire la modul de stabilire a culpei cât şi referitor la valoarea pagubei.
Se susţine că, în mod greşit a fost luat în considerare procesul-verbal de recepţie încheiat ulterior, acest act nefiindu-i opozabil şi, pe de altă parte, valoarea pagubei este doar de 2.609.575 lei, neputând fi incluse T.V.A., accizele şi taxele de drum fără să se fi făcut dovada plăţii lor.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 64 din 27 ianuarie 2004, a respins ca nefondat apelul pârâtei reţinând că vagonul în discuţie a fost preluat la transport fără obiecţii, iar la recepţia mărfii s-a constatat lipsă cantitatea de 250 kg. benzină.
Instanţa de apel a apreciat că există culpa cărăuşului pentru paguba produsă iar întinderea prejudiciului a fost calculată, conform art. 85.2 din regulament, respectiv după preţul curent al mărfii.
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Se arată că au fost ignorate probele administrate, apreciindu-se ca opozabil procesul-verbal de recepţie deşi delegatul său nu a participat la recepţie.
Se consideră că în mod greşit a fost reţinută culpa cărăuşului aplicându-se greşit dispoziţiile art. 83.1, 83.3, 82.5 şi 91.1 din R.T. pe calea ferată.
La data de 30 februarie 2005, Curtea a ridicat din oficiu excepţia nelegalităţii căii de atac a apelului potrivit dispoziţiilor art. 2821 C. proc. civ.
Excepţia va fi admisă şi va fi casată Decizia art. 64 din 27 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, pentru următoarele considerente:
La data la care s-a pronunţat sentinţa nr. 3324 din 16 octombrie 2003 a Tribunalului Prahova era în vigoare art. 2821 C. proc. civ., nemodificat, iar valoarea litigiului dintre părţi era sub 200.000.000 lei, astfel că litigiul nu avea calea apelului ci doar cea a recursului.
Cum competenţa de soluţionare a recursului aparţinea Curţii de Apel Ploieşti, în mod greşit aceasta a judecat calea de atac ca fiind apel când trebuia să judece recurs.
Urmează a fi trimisă cauza spre rejudecarea căii de atac a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia.
Desfiinţează deciziei nr. 64 din 27 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti şi trimite cauza, aceleiaşi instanţe, pentru soluţionarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 30 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2196/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2207/2005. Comercial → |
|---|
