ICCJ. Decizia nr. 2233/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2233/2005
Dosar nr. 10919/2004
Şedinţa publică din 30 martie 2005
Deliberând asupra contestaţiei în anulare,
La data de 24 noiembrie 2004, D.D. şi D.L. au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 1757 din 18 mai 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie motivat de faptul că ar fi rezultatul unei greşeli materiale.
Se arată că, în mod greşit a fost respinsă contestaţia la executare întrucât contractul de cauţiune din 19 septembrie 1994 cât şi contractul de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 13671 din 20 septembrie 1994, cu care au garantat creditul acordat SC A. SRL, în baza contractului, ar fi servit ca garanţii pentru contractele nerambursate, pentru care în realitate, contestatorii nu au depus niciodată nici un fel de garanţie.
Au fost depuse la dosar contractele şi hotărârile invocate dispunându-se ataşarea dosarului nr. 1522/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care s-a pronunţat Decizia atacată.
Curtea, analizând cererea constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa comercială nr. 94 din 24 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă ca nefondată contestaţia la executare precizată reţinându-se că prin contractele de credit, s-au constituit garanţii, respectiv contracte de fidejusiune cu asociaţii pârâtei care s-au obligat în solidar şi contracte de garanţie imobiliară şi de cauţiune din 19 septembrie 1994 cu contestatorii D.D. şi D.L. Prin acest contract de cauţiune contestatorii s-au obligat în solidar cu debitorul renunţând la beneficiul de discuţie şi de diviziune.
Recursul contestatorilor a fost respins, ca nefondat, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1754 din 18 mai 2004 apreciindu-se că: în raport de sentinţa nr. 193 din 25 martie 1996 a Tribunalului Botoşani, nu operează autoritatea de lucru judecat, existând şi alte părţi în litigiu iar obiectul şi cauza fiind diferite; garanţiile acordate de contestatori sunt ca fidejusori, obligaţi în solidar şi renunţând la beneficiul de discuţiune şi diviziune.
Contestaţia în anulare invocă alte motive pentru care se apreciază de către garanţi că nu pot fi executaţi decât cele din contestaţia la executare, respectiv neexecutarea prioritară asupra bunurilor debitorului principal, perimarea executării şi caracterul determinat al creanţei faţă de actualizarea cerută.
Nici cu ocazia recursului împotriva sentinţei nr. 94 din 24 iunie 2003, criticile nu au vizat apărări ce se invocă prin contestaţia în anulare.
Cu privire la pretinsa eroare în care s-ar fi aflat instanţele se constată că, prin sentinţa nr. 193 din 25 martie 1996 a Tribunalului Botoşani s-a admis acţiunea reclamantei creditoare B.A.B. şi această acţiune viza obligaţiile rezultând din contractele de credit din 6 aprilie 1995 şi 12 aprilie 1995.
Pe calea contestaţiei la executare nu se pot repune în discuţie situaţiile juridice soluţionate pe calea care a dus la emiterea titlului executor astfel că nu se poate reproşa instanţei care a pronunţat Decizia nr. 1757 din 18 mai 2004 că ar fi făcut o greşeală materială în aprecierea contractelor cu care s-a garantat creditul.
Nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., urmează a fi respinsă ca nefondată contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de D.D. şi D.L., împotriva deciziei nr. 1757 din 18 mai 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 30 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2227/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2251/2005. Comercial → |
|---|
