ICCJ. Decizia nr. 2251/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2251/2005
Dosar nr. 5652/2004
Şedinţa de la 31 martie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă constată:
Prin acţiunea înregistrată la 4 septembrie 2001, reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A.I. SRL Dorohoi, autorizarea realizării gajului constituit de pârâtă asupra unui procent de 96,81% din capitalul social al pârâtei.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare – cumpărare acţiuni din 11 septembrie 1998, F.P.S. Bucureşti a vândut pachetul majoritar de acţiuni deţinute în numele statului la SC T. SA Dorohoi, reprezentând 100% din capitalul social.
A susţinut reclamanta că pârâta şi-a asumat pe lângă obligaţia de achitare a preţului, pe care şi-a îndeplinit-o şi obligaţia de a realiza pe o perioadă de 2 ani, începând cu anul 1999 o investiţie în cuantum de 277.100.000 lei, obligaţie pe care nu şi-a respectat-o.
Prin sentinţa civilă nr. 1118 din 18 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia comercială, acţiunea formulată de reclamantă a fost respinsă, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa sentinţa instanţa de fond a reţinut că prin art. 105 din Legea nr. 99/1999, au fost abrogate expres prevederile art. 478 – 489 C. com., art. 710 şi art. 713 C. proc. civ. şi a apreciat că legea veche poate fi invocată numai în ceea ce priveşte valabilitatea contractului, legea nouă fiind de imediată aplicare şi deci incidenţa cauzei.
S-a arătat că în acest context, procedura de executare silită este stabilită de Titlul VI din Legea nr. 99/1999, care exclude acţiunea în justiţie având ca obiect, autorizarea executării gajului şi pe cale de consecinţă s-a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Împotriva sentinţei a formulat apel reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 19 din 26 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis apelul reclamantei, s-a anulat sentinţa apelată, a fost reţinută cauza spre rejudecare şi s-a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.
Pentru a pronunţa Decizia instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 102 din Legea nr. 99/1999, gajul asupra bunurilor constituit şi înregistrat înainte de intrarea în vigoare a titlului VI din Legea nr. 99/1999, rămâne supus dispoziţiilor legale existente la data constituirii acestuia, ori contractul dintre părţi a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a legii mai sus menţionată.
Pe fond instanţa de apel a reţinut că pârâta şi-a îndeplinit şi obligaţia investiţională, prevăzută de art. 8.10.1. din contract, motiv pentru care s-a apreciat acţiunea reclamantei ca nefondată.
Împotriva deciziei a formulat recurs reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă prin motivele de recurs invocate de recurenta – reclamantă, se susţine că deşi din documentaţia trimisă de pârâtă reieşea că din punct de vedere valoric valoarea investiţiilor realizate de pârâtă ar fi corespuns, documentaţia trimisă de pârâtă nu era în forma, prevăzută de art. 3 din HG 489/2003, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OG 25/2002, nefiind respectate nici prevederile art. 11, art. 27 şi art. 271 din OG 25/2002.
A apreciat recurenta că documentaţia trimisă de pârâtă era insuficientă şi informă astfel încât nu se putea considera că pârâta a executat obligaţia de a efectua investiţii în societate.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei apelate în sensul admiterii acţiunii formulată de reclamantă.
Criticile formulate nu sunt fondate.
Conform art. 8.10.2 din contractul de vânzare – cumpărare acţiuni încheiat între părţi, investiţiile se consideră realizate integral la data înregistrării la O.R.C. a majorării capitalului social al societăţii cu aportul înscris şi integral vărsat, clauză îndeplinită de pârâtă, conform certificatelor de înscriere de menţiuni nr. 695/1999 şi 5770/2003.
Cu privire la afirmaţia făcută de recurentă în sensul că documentaţia trimisă de pârâtă a fost informă şi insuficientă, instanţa de recurs apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Certificatul emis de cenzorii societăţii are exact forma şi conţinutul impus de prevederile OG 25/2002 şi a fost comunicat către reclamantă pe 24 septembrie 2003 în copie legalizată şi pe 27 octombrie 2003 în original, fapt dovedit cu confirmarea de primire cu viza A.P.A.P.S.
Extrasul de cont este adevărat nu poartă ştampila băncii dar acesta a fost însoţit de foaia de vărsământ care poartă ştampila băncii.
Balanţa de verificare are ştampila unităţii şi semnătura directorului societăţii şi a fost comunicată pe 24 septembrie 2003 cât şi pe 27 octombrie 2003.
Faţă de cele mai sus arătate se constată că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificare a deciziei recurate, prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă recursul formulat de recurenta – reclamantă, urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei civile nr. 19 din 26 februarie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 31 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2233/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2253/2005. Comercial → |
|---|
