ICCJ. Decizia nr. 2247/2005. Comercial
Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 373 din 8 noiembrie 2000, a Tribunalului Covasna, a fost admisă acțiunea S.N.T. R. SA, direcția Covasna, iar pârâta SC T.R. SRL, prin administratorul său C.E., a fost obligată la plata sumei de 29.752.757,70 lei contravaloare prestații telefonice și majorări, plus cheltuieli de judecată aferente.
Apelul declarat de societate și administrator împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 566 din 2 noiembrie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.
Instanța de apel a reținut că apelantele aveau posibilitatea ca în apel, cale devolutivă de atac, să solicite probe pe care nu le-au administrat la fond, lucru pe care nu l-au făcut, așa încât nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la fond pentru încălcarea dreptului la apărare.
De asemenea, s-a reținut că numai societatea comercială a fost obligată la plata prestațiilor telefonice nu și C.E. personal, reclamanta fiind îndreptățită la acoperirea debitului și la majorările de întârziere dovedite și acordate de instanța de fond, nefiind întemeiată critica cu privire la reactualizarea debitului, cerere neformulată de reclamantă.
Nemulțumite de această decizie societatea pârâtă și C.E. personal au declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate și respingerea acțiunii pe fond.
întrucât recursul nu cuprindea semnăturile celor două recurente încă de la prima zi de înfățișare, 18 martie 2004, s-a solicitat recurentei societate comercială, în temeiul art. 133 alin. (1) și (2) C. proc. civ., complinirea semnăturii sub sancțiunea nulității recursului, fiind citată cu această mențiune.
Lipsa semnăturii recurentei nu a fost complinită nici la următoarele termene acordate la cererea recurentei C.E., recurentă care a învederat pentru termenul de astăzi că documentele pentru acest dosar au fost distruse ca urmare a unui incendiu de la sediul societății, incendiu ce a avut loc la 26 ianuarie 2005, conform procesului verbal atașat și aflat la dosar.
Recursul urmează a se constata nul.
Potrivit dispozițiilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ., o cerere care nu cuprinde semnătura va fi declarată nulă, lipsa acestei semnături, potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., putând fi complinită în tot cursul judecății.
Chiar dacă ulterior promovării recursului de față, 13 decembrie 2001, lipsa semnăturii din cererea de recurs a fost sancționată cu nulitate absolută (conform art. 3021lit. d) C. proc. civ., astfel cum a fost reglementat prin Legea 195/2004) lipsa semnăturii din cererea de recurs urmează a fi analizată prin prisma dispozițiilor legale în vigoare la data promovării cererii.
Deși instanța a acordat mai multe termene pentru ca societatea recurentă să-și semneze cererea, prin reprezentant legal și cu aplicarea sigiliului, ea nu s-a conformat și nu a complinit această lipsă, așa încât, în temeiul art. 133 C. proc. civ. va fi anulată.
împrejurarea că documentele societății pentru acest dosar au fost distruse în incendiul din ianuarie 2005, nu privește excepția invocată de curte încă din 18 martie 2004, privitoare la nesemnarea recursului.
← ICCJ. Decizia nr. 2244/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2249/2005. Comercial → |
---|