ICCJ. Decizia nr. 2290/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea de la 8 decembrie 2003, pronunțată de Judecătoria sector 3 București, a fost încuviințată cererea executorului bancar din cadrul C.E.B. ai B.C.R. SA și s-a dispus încuviințarea executării silite prin poprire, până la concurența sumei de 5.000.000.000 lei, sumă ce va fi actualizată de executorul bancar, asupra conturilor debitoarei SC A. SA Târgu Jiu, deschise la terțul poprit B.C.R., sucursala București, ca urmare a cererii creditoarei B.C.R. SA, sucursala Novaci.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 372, 3731, 3711, 452 și următoarele C. proc. civ., pentru încuviințarea executării silite a biletului la ordin pentru suma de 5.000.000 lei, emis la 21 noiembrie 2002 de către SC A. SA Târgu Jiu și scadent la 28 iunie 2003.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia civilă nr. 363 din 7 septembrie 2004, a respins ca nefondat apelul formulat de debitoarea SC A. SA Târgu Jiu, împotriva încheierii pronunțată de instanța de fond.
împotriva menționatei decizii, aceeași debitoare a declarat recurs în termen legal, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre soluționare la instanța competentă.
în criticile formulate recurenta debitoare susține în esență următoarele:
- invocă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sector 3 București, în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite formulată de creditoare, în opinia sa competența aparținând Judecătoriei Târgu Jiu;
- că instanța de apel trebuia să admită apelul și să desființeze încheierea de încuviințare a executării silite, având în vedere că a fost soluționată acțiunea în constatarea nulității operațiunilor de girare și scontare a biletelor la ordin scadente, în baza cărora s-a pornit executarea silită;
- că nejustificat a fost respinsă cererea de suspendare a judecării cauzei, în apel, în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ., ignorându-se voit legătura dintre cele două cauze.
Curtea analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente constată că recursul este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs se reține că în mod corect instanța de apel a stabilit competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite prin poprire în favoarea Judecătoriei sector 3 București, cu respectarea prevederilor art. 373 alin. (2) și art. 453 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că terțul poprit ales de creditoare are sediul în raza teritorială a acesteia și nu în circumscripția Judecătoriei Târgu Jiu.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, se reține că potrivit dispozițiilor art. 3731C. proc. civ., cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu dispune altfel, iar executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare.
Conform art. 3732din același cod, instanța încuviințează executarea silită prin încheierea dată în camera de consiliu, fără citarea părților.
în faza de executare silită, care este o procedură necontencioasă, instanțele sunt chemate să constate numai valabilitatea titlului executoriu, precum și existența unui impediment care ar putea să împiedice pornirea executării.
Ori recurenta debitoare, în raport de obiectul recursului, încuviințarea executării silite, nu a făcut critici pe elementele esențiale care țin de existența unei creanțe certe, lichide și exigibile ce vizează titlul executoriu.
Și al treilea motiv de recurs invocat de recurenta debitoare, referitor la refuzul instanței de apel de suspendare a judecării cauzei, conform dispozițiilor art. 244 alin. (1) C. proc. civ., pe motiv că între cele două cauze nu există nici o înrâurire a fost soluționat corect.
Obținerea unei hotărâri executorii care constată nulitatea operațiunilor de scontare a biletelor la ordin ce au constituit titlu executoriu în încuviințarea executării silite ce formează obiectul recursului de față, este lipsită de relevanță, având în vedere că aceste apărări pot fi folosite de recurentă, conform procedurii reglementate de Legea nr. 58/1934, cu ocazia formulării unei opoziții la executarea cambială.
Așa fiind, cum decizia instanței de apel a fost temeinică și legală, Curtea a respins recursul debitoarei, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2328/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2263/2005. Comercial → |
|---|
