ICCJ. Decizia nr. 2301/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 16 decembrie 2003, reclamanta SC C.G. SA Târgu Jiu, a chemat-o în judecată pe pârâta V.F.E. și a solicitat ca prin hotărârea care se va pronunța să fie obligată să-i predea cantitatea de 7375 litri lapte sau echivalentul în lei la prețul de achiziție actual, în sumă de 40.562.500 lei.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 251 din 9 aprilie 2004, a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să predea 4861 litri lapte sau 26.735.000 lei, cu cheltuieli de judecată aferente. Prima instanță a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru clarificarea raporturilor juridice rezultate din contractul de vânzare-cumpărare precum și din celelalte înscrisuri care au fost depuse la dosar. în urma acestor verificări, potrivit concluziilor expertizei, s-a stabilit că pârâta datorează numai cantitatea de lapte, în echivalent, arătată mai sus.
Sentința a fost apelată de pârâtă pentru motivul că expertiza nu a luat în considerare plățile, care erau făcute în contul livrărilor de lapte cu chitanțe și facturi precum și adresa de conciliere prin care reclamanta a înștiințat-o că mai are de livrat 950 litri lapte și nu 4861 litri, așa cum s-a solicitat prin acțiune.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 320 din 31 august 2004 a verificat temeinicia susținerilor apelantei și a constatat că în raport de sumele plătite, obligația apelantei-pârâte se reduce la 1400 litri lapte sau contravaloarea acestei cantități de 7 milioane lei.
în consecință, s-a admis apelul pârâtei V.F.E., sentința nr. 351 din 9 aprilie 2004 a Tribunalului Gorj a fost schimbată, iar pârâta a fost obligată să-i predea reclamantei 1400 litri lapte sau să achite suma de 7 milioane lei cu cheltuieli de judecată în sumă de un milion lei rezultată din compensare.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C.G. SA Târgu Jiu, pentru motivele prevăzute de art. 304 alin. (7) și (9) C. proc. civ., pe care nu le-a dezvoltat și argumentat separat așa cum dispune art. 3021C. proc. civ.
Prima critică evocă încălcarea prevederilor art. 969 C. civ., prin faptul că pârâta avea obligația să-și execute obligația până la data de 1 iulie 2002, când potrivit convenției, prețul laptelui a fost stabilit la 2000 lei /litru. în condițiile în care termenul stabilit în contract nu s-a respectat este greșit să se rețină obligația de plată a cantității rămasă restantă tot la prețul de 2000 lei /litru.
A doua critică privește însușirea susținerii privind plata sumei de 11.073.886 lei, conform unei chitanțe când, în realitate, din suma depusă, numai 5.514.000 lei s-a reținut pentru echivalent lapte, diferența referindu-se la tarife de grâu și nutreț combinat. în ce privește facturile, recurenta a arătat că sumele achitate au fost scăzute la data de 1 ianuarie 2001.
Față de aceste critici, recurenta a considerat că instanța de apel a trecut nejustificat peste constatările expertizei și în consecință a solicitat menținerea sentinței fondului.
Intimata prin întâmpinare a combătut criticile recurentei și prin calculul pe care l-a redat cu referire la anexele expertizei, a susținut că suma totală achitată este aproape de cantitatea arătată în conciliere.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului în raport de criticile formulate de recurentă se constată că la data de 18 martie 2003, potrivit evidențelor recurentei, pârâta-intimată figura în contabilitate cu o restanță la contractul nr. 1618/1999 de 950 litri lapte. Prin contract, care este legea părților, așa cum susține și recurenta, s-a stabilit prețul laptelui la 2000 lei /litru.
Potrivit art. II din contract, prețul junincilor gestante vândute pârâtei, urma să fie achitat în lapte conform anexei.
Prin art. II alin. (2) din același contract părțile au stipulat că prețurile stabilite pentru juninci cât și pentru echivalentul acestui preț ce urma să se achite "în lapte", rămân fixe pe toată perioada contractului, indiferent de evoluția lor ulterioară pe piața liberă. Deși recurenta a afirmat că termenul a fost depășit, nu s-a făcut nici o probă din care să rezulte că în raport de data fătării, care trebuia atestată de medicul veterinar, termenul de doi ani a fost depășit, cu atât mai mult cu cât din înscrisul de la dosar rezultă că s-au reeșalonat livrările de lapte.
Din anexele la raportul de expertiză rezultă livrările de lapte, care totalizează 4987 litri, cantitate care s-a estimat valoric prin luarea în calcul a prețului de achiziție și nu a prețului contractual.
în ce privește suma de 11.073.886 lei, așa cum reține corect instanța de apel, aceasta se compune din sume achitate. Dovadă în acest sens este și recunoașterea recurentei că numai suma de 5.514.000 lei, a fost reținută în echivalent litri lapte.
în ce privește facturile, recurenta a afirmat că au fost scăzute din debitul reclamantei, însă din înscrisurile depuse, rezultă că acestea privesc alte livrări care nu au legătură cu obligațiile care rezultă din contractul de vânzare-cumpărare în litigiu. în fine, din compararea situațiilor de plată din anexele nr. 1, 2, 3 la raportul de expertiză, nu rezultă că suma de 9.423.886 lei a fost operată de două ori cum a susținut recurenta prin concluziile scrise, așa încât transformarea acesteia în echivalent livrare lapte a fost bine luată în calcul de instanța de apel.
în consecință, soluția pronunțată în apel s-a fundamentat pe probele administrate în cauză așa încât, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2295/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2310/2005. Comercial → |
|---|
