ICCJ. Decizia nr. 2310/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea pronunțată la data de 20 noiembrie 2003, Judecătoria sectorului 3 a respins cererea de încuviințare silită prin poprire formulată de creditoarea SC A.N. SA, împotriva debitoarei A.L. și în contradictoriu cu terțul poprit C.E.C., cu motivarea că termenul de prescripție prevăzut de art. 405 C. proc. civ., pentru executarea sentinței nr. 4775 din 7 septembrie 2000 era depășit.
Apelul declarat de SC A.N. SA București, împotriva încheierii pronunțată la data de 20 noiembrie 2003, a fost admis de Curtea de Apel București, care prin decizia nr. 340 din 24 iunie 2004, a anulat încheierea apelată și a încuviințat executarea silită cu motivarea că cererea de încuviințare silită este supusă procedurii necontencioase, prevăzută de art. 3731(2) C. proc. civ., că invocarea din oficiu a excepției prescripției a încălcat dreptul părților la apărare și, în fine, că o astfel de excepție poate fi invocată în procedura contencioasă a contestației la executare.
împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs A.P., prin care în esență a susținut că adevărata debitoare este A.L. din același bloc, care însă nu are cont deschis la C.E.C., și că plățile făcute de A.P. pentru obligații proprii au fost executate nelegal în contul A.L., care nu mai are cont deschis la terțul poprit.
Prin întâmpinare terțul poprit a precizat că A.L. nu mai are cont deschis la C.E.C., motiv care o îndreptățește să solicite respingerea recursului pentru lipsa calității procesuale a A.P. și scoaterea din cauză a C.E.C., pentru lipsa calității de terț poprit.
Procedura de executare silită, a fost declanșată în speță prin cererea de executare depusă la executorul judecătoresc, prin care creditorul în conformitate cu art. 3731alin. (1) a solicitat instanței de executare "încuviințarea executării" pe baza titlului executor, care în speță este sentința devenită irevocabilă.
întrucât și în această fază a procesului comercial operează principiul disponibilității, creditoarea, la cererea căreia s-a declanșat executarea silită, a ales poprirea ca formă de executare, prin care creditorul urmărește potrivit art. 452 C. proc. civ., sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale", datorate debitorului de terțul poprit.
Părțile într-o astfel de procedură execuțională sunt creditorul popritor, debitorul poprit și terțul poprit și pe cale de consecință această relație este marcată de trei raporturi juridice creditor popritor - debitor poprit, terț poprit - debitor poprit.
Aceste raporturi juridice se corelează cu titlul executoriu pe baza căruia s-a pornit executarea pentru a se vedea care sunt părțile ce pot să declanșeze căi de atac în procedura încuviințării executării silite, prin poprire.
Revenind la speță, se constată că, debitorul obligat la plată prin hotărârea judecătorească este A.L. și că încuviințarea executării silite pronunțată de Curtea de Apel îl privește pe același debitor. Prin urmare, cel care putea să ceară reformarea deciziei pronunțată de instanța de apel era debitorul poprit, A.L., sau terțul poprit în măsura în care așa cum rezultă din adresa aflată în dosarul de apel și din întâmpinare acesta a comunicat că A.L., nu are cont la C.E.C.
în cazul de față recursul a fost declarat de A.P. desprinsă din A.L., care nu poate să stea în proces în calitate de recurent câtă vreme nu a dobândit calitatea procesuală a debitorului poprit prin transmisiune legală sau convențională.
După cum rezultă din motivele evocate de A.P., nu are sau nu avea debite la data pronunțării sentinței și întrucât, după constituirea ca asociație de proprietari, este singura care are cont la C.E.C. și-a exprimat temerea unei executări silite nejustificare, prin poprirea contului său. Numai că, aceste chestiuni nu pot fi examinate în procedura încuviințării executării silite care, după cum s-a arătat deja, privește A.L. în ființă, ci, eventual, prin contestație la executare în conformitate cu art. 399 alin. (1) C. proc. civ.
Calea procesuală amintită admite că pot face contestație la executare, indiferent de forma de executare adoptată, "cei interesați sau vătămați prin executare".
Ori, în cazul de față A.P. exprimă prin motivele invocate o astfel de vătămare.
în fine, terțul poprit prin întâmpinare a precizat și în fața instanței de recurs că debitoarea A.P. nu are cont deschis la C.E.C., însă în condițiile în care nu a declarat recurs, susținerea sa, care este de esență într-o poprire, nu poate fi examinată.
O ultimă precizare care se impune este aceea că indicarea sediului A.L., nu este de natură să ducă la executarea persoanei juridice constituită la această scară fără a se demonstra că este continuatoarea legală a debitorului poprit și sub aspectul preluării debitelor.
în consecință, pentru motivele arătate recursul A.P. s-a respins pentru lipsa calității procesuale.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2301/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2317/2005. Comercial → |
|---|
