ICCJ. Decizia nr. 2366/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2366/2005
Dosar nr. 11064/2004
Şedinţa publică din 6 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Cluj la data de 10 februarie 2003, înregistrată la nr. 1946, ulterior precizată, reclamanta, SC A.I. SRL a chemat în judecată pârâta, SC N.C. SA, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 1.775.010.218 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi neachitate, precum şi cheltuielile de judecată.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Cluj, prin sentinţa civilă nr. 1959, pronunţată la data de 20 mai 2004, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în principal, că aceasta nu a făcut dovada unui preţ ferm şi nici a încheierii unui act adiţional privind suplimentarea lucrărilor, astfel că, raportat la contractul încheiat, în speţă, sunt incidente prevederile art. 969 şi art. 1484 C. civ.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Cluj a admis apelul formulat de reclamantă, împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o în întregime, în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost precizată şi a obligat pârâta să plătească acesteia suma de 1.778.010.218 lei, cu titlu de preţ şi suma de 107.670.401 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel, interpretând clauzele cuprinse la cap. 4 şi Cap. 5, referitoare la condiţiile tehnice de execuţie şi condiţiile de plată, a reţinut că părţile au înţeles să stabilească preţul contractual pe bază de deviz, dovadă făcând în acest sens şi modul în care s-au efectuat plăţile, preţul estimat fiind cu mult depăşit şi că modificarea soluţiei tehnice, prevăzută în proiectul iniţial, consimţită de toate părţile implicate în executarea contractului, ca şi modificarea devizului general de lucrări, au semnificaţia juridică a modificării contractului însuşi, întrucât potrivit pct. 4.1, proiectul de execuţie şi devizul general elaborat de antreprenorul special şi aprobat de antreprenorul general fac parte din contract, a cărei consecinţă este preţul pentru lucrările real executate.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs intimata pârâtă, SC N.C. SA, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestor motive s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 4.2, 4.3., 5.4 şi 5.5 din contractul părţilor şi nu a ţinut cont de devizul general însuşit de beneficiar, depus în recurs, celelalte critici, vizând greşita interpretare a probelor administrate, neputând fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, ca neîntemeiat, apreciind ca fiind legală şi temeinică Decizia atacată.
Recursul este nefondat.
Astfel, este de observat că instanţa de apel cercetând, cu aplicarea art. 977 şi art. 982 C. civ., conţinutul clauzelor contractului enunţate la Cap. 4 şi Cap. 5, inclusiv a celor stipulate la pct. 4.2, 4.3, 5.4 şi 5.5, cât şi circumstanţele cauzei, străine de textul actului, referitoare la modificarea proiectului de execuţie în ce priveşte soluţia tehnică, a devizului general de lucrări, ca o consecinţă a acestei modificări şi la modul în care s-au efectuat plăţile, nu a denaturat voinţa părţilor, concretizată în obligaţia de efectuare a lucrărilor în baza proiectului de execuţie, parte din contract, conform art. 4.1 şi în obligaţia de plată a preţului pentru lucrările efectuate, nici natura contractului sau efectele ce trebuie să decurgă din acest act juridic, ştiut fiind că, potrivit art. 970 C. civ., convenţiile obligă nu numai la ce se spune, în mod expres, în ele, dar şi la toate urmările pe care legea, obiceiul sau chiar simpla echitate le atribuie obligaţiei prin contract.
Aşa fiind, cum instanţa de apel nu a încălcat dispoziţiile art. 969 C. civ. şi cum în aceste condiţii, cercetarea şi stabilirea voinţei părţilor constituie o chestiune de fapt ce ţine de suverana apreciere a instanţelor fondului şi excede controlului acestei instanţe, se constată că dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu sunt incidente în speţă.
Având în vedere valoarea probatorie a înscrisului la care se referă recurenta în susţinerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în lipsa oricărei semnături sau sigiliu precum şi faptul că acesta nu se regăseşte între înscrisurile care au fost depuse la dosar spre a fi administrate, în probaţiune, critica nepronunţării instanţei de apel asupra acestuia nu se justifică, cum nici incidenţa precizatului text legal în lipsa condiţiilor prevăzute de acesta a fi întrunite cumulativ.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC N.C. SA Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 493 din 6 octombrie 2004, pronunţată de secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Cluj, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2360/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2379/2005. Comercial → |
|---|
