ICCJ. Decizia nr. 2406/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2406/2005
Dosar nr. 8953/2004
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 99 din 21 ianuarie 2004, pronunţată în dosarul nr. 10379/2003 al Tribunalului Cluj s-a respins acţiunea în constatare formulată de reclamanta SC A.C. SA, împotriva pârâtului L.L.
În motivare s-a arătat că promovarea acţiunii în constatare în temeiul art. 111 C. proc. civ., este inadmisibilă atunci când se poate obţine realizarea dreptului printr-o acţiune în realizare. Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel în motivarea căruia arată că efectul declaratoriu al acţiunii în constatare este menit să confirme existenţa unei situaţii juridice, pentru a se înlătura orice incertitudine asupra obligaţiei directe, iar instanţa de fond era obligată să confirme raportul obligaţional existent între L.L. ca şi debitor şi SC A.C. SA ca şi creditor.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 292 din 6 mai 2004 a fost respins apelul declarat de reclamanta SC A.C. SA Cluj Napoca.
Pentru a pronunţa astfel, curtea de apel a reţinut:
Conform art. 111 C. proc. civ. „partea care are interes poare să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
În speţă, pârâtul este unicul asociat al SC P.C.A.P. SRL Cluj Napoca, dizolvată de drept ca urmare a nemajorării capitalului social la nivelul minim stabilit de lege, în termenul prevăzut de Legea nr. 314/2001, astfel că patrimoniul acesteia s-a transmis universal către asociatul unic, fără lichidare, conform art. 231 din Legea nr. 31/1990.
În consecinţă, pentru realizarea creanţei constatată prin sentinţa civilă nr. 10766 din 13 noiembrie 1998, pronunţată în dosarul nr. 9040/1998 al Judecătoriei Cluj Napoca, investită cu formulă executorie, creditoarea SC A.C. SA se poate îndrepta împotriva asociatului unic.
Fiind posibilă realizarea creanţei în acest mod, acţiunea în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., a fost în mod legal respinsă ca inadmisibilă de instanţa fondului, întrucât cererea în constatare are un caracter subsidiar faţă de cererea în realizare. Mai mult, datorită faptului că reclamantul nu urmăreşte condamnarea pârâtului, hotărârile pronunţate cu privire la cererile în constatare nu sunt titluri executorii, neputând fi puse în executare.
În contra celei din urmă hotărâri, a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului şi în fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, invocând ca temei de drept art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta reiterând aceleaşi motive, pe care le-a formulat în apel.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată să se constate că pârâtul L.L. este debitorul societăţii SC P.C.A.P. SRL Cluj Napoca, în urma divizării acestei societăţi.
Potrivit art. 1091 C. proc. civ., oricine poate pretinde în drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente, iar conform art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept; cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Dispoziţiile art. 109 C. proc. civ., reglementează acţiunea în realizarea dreptului, în timp ce prevederile art. 111 din acelaşi cod pe cea în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.
În speţă reclamanta şi-a formulat prin cererea de chemare în judecată o acţiune în constatare şi nu una în realizare, urmărind să obţină obligarea (debitorului) pârâtului L.L. la plata sumei de 11.124.499 lei, la care a fost obligată reclamanta SC P.C.A.P. SRL, prin sentinţa civilă nr. 10766 din 13 noiembrie 1998, pronunţată de Judecătoria Cluj Napoca.
Pârâtul, în opinia recurentei reclamante, trebuie să fie obligat la plata sumelor întrucât prin încheierea 3047/2001, pronunţată de judecătorul delegat de la O.R.C. s-a dispus dizolvarea societăţii SC P.C.A.P. SRL, a cărei asociat unic şi administrator este pârâtul L.L.
În speţă, acţiunea reclamantei este inadmisibilă, astfel cum corect au constatat cele două instanţe.
Având în vedere caracterul subsidiar al acţiunii în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, reglementată de art. 111 C. proc. civ., reclamanta era îndreptăţită să solicite printr-o acţiune în realizarea dreptului, în materie comercială, obligarea pârâtului la plata unei sume de bani şi nu să solicite pe cale judecătorească să se constate că pârâtul L.L. este obligat să achite suma de 11.124.499 lei, ceea ce este inadmisibil în drept.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., prevăd posibilitatea pentru partea care are un interes, să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, dacă nu poate cere realizarea dreptului.
Aşa încât, acţiunea în constatare, are un caracter subsidiar, faţă de acţiunea de drept comun în realizarea dreptului, scopul urmărit de legiuitor fiind de a recunoaşte părţii accesul la toate posibilităţile procesuale pe care le are pentru realizarea dreptului său.
În consecinţă, corect s-a stabilit că, în cauză cererea reclamantei nu poate fi primită atâta timp cât reclamanta poate cere realizarea dreptului, aşa încât este inadmisibilă în drept cererea de constatare pe cale judecătorească a obligării pârâtului la plata unui debit, ca urmare a dizolvării societăţii SC P.C.A.P. SRL Cluj Napoca.
De altfel o hotărâre în constatare aşa cum a fost solicitată, nu este susceptibilă de executare, nici nu poate să constituie titlu executoriu.
Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., constată că recursul reclamantei este nefondat, motiv pentru care îl respinge, dând o decizie, în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.C. SA Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 292 din 6 mai 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2403/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2443/2005. Comercial → |
|---|
