ICCJ. Decizia nr. 2405/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1600 din 27 noiembrie 2003, Tribunalul Tulcea a admis acțiunea reclamantei S.I.F. M. SA Bacău și a dispus anularea Hotărârilor A.G.E.A. nr. 1 și 2 din 27 martie 2002 de la SC D. SA Tulcea.
De asemenea, s-a constatat nulitatea actului adițional la statutul și contractul societății pârâte întocmit în baza Hotărârilor A.G.E.A. nr. 1 și 2 din 27 martie 2002 și a dispus publicarea hotărârii în M. Of. și menționarea în R.C., precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 345.000 lei cheltuieli de judecată.
Pârâta a declarat apel împotriva acestei sentințe.
Prin decizia civilă nr. 140 din 15 aprilie 2004, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a respins apelul pârâtei, ca nefondat.
în motivarea deciziei s-a reținut, în esență, că în mod corect instanța de fond a reținut că în convocatorul pentru A.G.A. din 27 martie 2002, publicat în M. Of. și în ziarul A. nu sunt menționate explicit și concret problemele ce urmau să facă obiectul dezbaterilor și nu este redat textul integral al propunerilor pentru modificarea actului constitutiv, așa cum prevăd expres și imperativ dispozițiile art. 117 alin. (7) și (8), în speță, fiind vorba de majorarea capitalului social și numirea unui administrator unic.
Astfel, nu s-a menționat modalitatea de majorare a capitalului social (aport în natură sau numerar), valoarea cu care urma să se majoreze, numărul de acțiuni ce se vor emite și valoarea la care se vor subscrie. De asemenea, nu s-a publicat și propunerea de modificare a actului constitutiv cu privire la administrarea societății și numirea administratorului unic.
Susținerea apelantei că în adunările generale s-a discutat, de principiu, despre majorarea capitalului social și numirea unui expert pentru evaluarea aportului în natură nu a fost reținută întrucât din actele dosarului rezultă că bunurile aduse ca aport în natură nu au fost evaluate de experți numiți de A.G.E.A., așa cum prevăd dispozițiile art. 210 din Legea nr. 31/1990 cu modificările ulterioare.
S-a mai reținut că în mod corect instanța de fond a considerat că nu au fost respectate nici dispozițiile art. 158 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 31/1990, care impun cenzorilor să participe la adunările generale ordinare și extraordinare, putând să facă propuneri și să certifice legalitatea desfășurării adunării generale, lista de prezență a acționarilor și legalitatea hotărârilor, procesul verbal nr. 2/2002 nefiind semnat de cenzori.
Pârâta a declarat recurs împotriva acestei decizii solicitând modificarea hotărârii atacate pentru motivele prevăzute la art. 304 pct. 7 și 9, respectiv hotărârea cuprinde motive contradictorii și legea a fost greșit aplicată.
Recurenta susține că majorarea capitalului social s-a făcut cu respectarea Legii nr. 31/1990, convocarea adunării generale a acționarilor fiind făcută conform procedurii prevăzute de lege.
Referitor la respectarea prevederilor art. 158 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 31/1990, recurenta susține că hotărârea este în contradicție cu procesul verbal al adunării generale în care se consemnează faptul că raportul cenzorilor este semnat, iar reprezentantul reclamantei-intimate a semnat procesul verbal.
Recursul este întemeiat.
într-adevăr, din verificarea actelor dosarului se constată că majorarea capitalului social a fost impusă prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 18/1998, încheiat între F.P.S. și SC F. SA Tulcea în calitate de cumpărător, în prezent acționar la SC D. SA Tulcea.
Această majorare s-a făcut cu respectarea prevederilor din Legea nr. 31/1990, cu modificările ulterioare, fiind discutată de acționari în trei adunări generale respectiv la 14 aprilie 2000, 12 aprilie 2001 și 27 martie 2002.
Convocarea A.G.A. s-a făcut conform procedurii prevăzute de lege. Astfel, convocatorul a fost publicat în ziarul A. din 11 martie 2002 și în M. Of. din 8 martie 2002, îndeplinind procedura de publicitate.
Convocatorul cuprinde, conform art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată locul și data ținerii adunării generale, data celei de a doua adunări generale în cazul neîntrunirii cvorumului, precum și problemele de la ordinea de zi.
Referitor la evaluarea aportului în natură, din procesul verbal al A.G.A. din 14 aprilie 2000, rezultă că s-a discutat majorarea capitalului social și numirea expertului, ing. G.R., pentru evaluarea aportului în natură, iar rapoartele de evaluare sunt depuse la dosarul de fond.
în ce privește dispozițiile art. 158 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 31/1990, în mod greșit instanțele au considerat că nu au fost respectate întrucât în procesul verbal al adunării generale se consemnează faptul că raportul cenzorilor a fost prezentat de un cenzor, iar reprezentantul reclamantei a fost prezent și a semnat procesul verbal.
în raport cu prevederile art. 130 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, instanța de apel a reținut în mod greșit că procesul verbal al adunării generale ar fi trebuit semnat și de cenzori.
Pentru aceste considerente s-a admis recursul pârâtei, s-a modificat decizia atacată și s-a admis apelul aceleiași părți și pe cale de consecință s-a schimbat sentința instanței de fond în sensul respingerii acțiunii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2396/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2395/2005. Comercial → |
|---|
