ICCJ. Decizia nr. 2417/2005. Comercial
Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1138 din 11 februarie 2004, Judecătoria Ploiești a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Neamț, împotriva pârâtei C.F.R. M. SA, sucursala Iași, pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 13.251.376 lei, cu titlu de despăgubiri plus 1.141.510 lei cheltuieli de judecată. A respins acțiunea față de pârâta SC P. SA Ploiești, ca neîntemeiată și ca inadmisibilă față de pârâtă.
Prin decizia nr. 390 din 20 mai 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins apelul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Iași, împotriva sentinței nr. 1138 din 11 februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat.
împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Iași.
Instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Curții de Apel Ploiești de a soluționa pricina ca apel, în raport de dispozițiile art. 2821C. proc. civ., potrivit cărora "nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard de lei, inclusiv, atât în materie civilă cât și în materie comercială ..".
în speță, cauza a fost judecată în primă instanță de Judecătoria Ploiești și având în vedere dispozițiile legale sus menționate, se constată că hotărârea pronunțată nu era supusă apelului, ci recursului.
în conformitate cu dispozițiile art. 299 alin. (1) și (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 195/2004, competența de soluționare a recursului pârâtei revine Tribunalului Prahova, ca instanță imediat superioară Judecătoriei Ploiești.
în consecință, s-a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Ploiești, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza la Tribunalul Prahova, pentru soluționarea recursului declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Cluj, împotriva sentinței instanței de fond.
← ICCJ. Decizia nr. 2415/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2416/2005. Comercial → |
---|