ICCJ. Decizia nr. 2458/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2458/2005
Dosar nr. 9520/2004
Şedinţa publică din 8 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea promovată de reclamanta SC E.C. SRL Cluj, împotriva pârâtelor R.A.T.A.C.F.L. Turda şi C.L.M.T. s-a solicitat Tribunalului Cluj să constate că reclamanta a efectuat lucrări de investiţii în valoare de 6.925,21 dolari S.U.A., în echivalent lei la data introducerii acţiunii a 231.994.535 lei, la spaţiul închiriat, situat în municipiul Turda; obligarea pârâtei la plata sumei de 6.925,21 dolari S.U.A. cu plata echivalentului în lei la data plăţii efective a sumei datorate, reprezentând investiţii făcute în spaţiul închiriat precum şi la plata dobânzilor achitate băncii creditoare a sumelor necesare investiţiilor, obligarea pârâtei la plata sumei de 12.006.760 lei, reprezentând contravaloare mijloace fixe; stabilirea unui drept de retenţie în favoarea reclamantei care să garanteze plata creanţei de 6.925,21 dolari S.U.A. şi a dobânzilor achitate, precum şi obligarea pârâtei să nu procedeze la evacuarea reclamantei până la dezdăunări.
Prin precizarea aflată la dosar, reclamanta şi-a majorat pretenţiile la 368.206.881 lei cât şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 30.359.781 lei, reprezentând taxă timbru, onorariu expert şi onorariu avocaţial.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa nr. 169/ C din 27 ianuarie 2004 a respins acţiunea reclamantei SC E.C. SRL Turda, cu motivarea în esenţă că lucrările la imobilul închiriat de reclamantă au fost efectuate fără acordul proprietarului şi că astfel şi-a asumat riscul de a suporta contravaloarea operaţiunilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel aceiaşi parte, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 341 din 26 mai 2004 a respins apelul, păstrând în întregime sentinţa atacată.
În motivarea soluţiei, instanţa de apel a reţinut că în contractele încheiate, părţile au prevăzut că în cazul efectuării lucrărilor de reparaţii, inclusiv pentru modificare în structura interioară sau faţadă, să se solicite acordul proprietarului, ori din actele dosarului nu a rezultat că a existat acest acord.
S-a înlăturat susţinerea apelantei în sensul că a obţinut autorizaţiile cerute de lege şi că prin adresele nr. 11834/98 şi 1580/1999 a dovedit acordul proprietarului, cu motivarea că actele invocate privesc alte lucrări decât cele a căror valoare se solicită.
Şi critica referitoare la nepronunţarea instanţei asupra obligării intimatei R.A.T.A.C.F.L. Turda la plata contravalorii mijloacelor fixe dovedite a fi reţinute a fost infirmată de instanţa de apel, în raport de conţinutul procesului verbal de predare-primire şi lista de inventar aflate la dosar, din care rezultă că au fost predate apelantei toate bunurile, incluzând şi pe acelea a căror valoare se solicită.
La data de 2 iulie 2004, reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi 303 C. proc. civ.
Recurenta şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ.
Criticile formulate de către reclamantă vizează greşita apreciere a dovezilor produse în susţinerea pretenţiilor, arătându-se că instanţa a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora.
În acest sens se susţine că reclamanta a avut acordul proprietarului la efectuarea lucrărilor, deoarece niciunde nu se prevede că nu se pot recupera investiţiile la expirarea contractului, astfel încât soluţia instanţei este greşită, cu atât mai mult cu cât au fost depuse la dosar înscrisuri ce atestă contrariul celor reţinute, dovezi ignorate în pronunţarea hotărârii.
Se mai susţine că lucrările efectuate au condus la un spor de valoare imobilului, iar neacordarea contravalorii lucrărilor ar crea pârâtei proprietare o îmbogăţire fără just temei, aspect pe care judecata nu l-a avut în vedere.
Critica de nelegalitate a hotărârii recurate rezidă în opinia reclamantei şi în aceea că nu au fost corect interpretate clauzele contractului, în sensul că acestea prevăd „lucrări ce cad în sarcina chiriaşului", fără a se specifica modul de suportare a contravalorii acestora.
Ori, din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că pretenţiile la care este îndreptăţită reclamanta se ridică la valoarea de 368.206.881 lei, ce profită nelegal intimatei pârâte.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, modificarea deciziei atacate în sensul desfiinţării hotărârii pronunţate la fond şi în fondul cauzei admiterea acţiunii astfel cum a fost precizată.
Recursul declarat de reclamantă este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 6 lit. f) din contractul părţilor, chiriaşul este obligat să solicite proprietarului de spaţiu aviz de principiu în cazul efectuării tuturor lucrărilor de reparaţii, inclusiv pentru modificarea în structura interioară şi faţadă.
Din examinarea actelor de la dosar rezultă că reclamanta nu a avut acordul proprietarului pentru lucrările pe care le reclamă, cum corect au reţinut instanţele de judecată.
Înscrisurile invocate de reclamantă ca fiind dovezi ale acordului proprietarului privesc cu totul alte lucrări decât cea a căror valoare se solicită.
Obţinerea avizelor legale şi autorizaţiilor invocate de recurentă ca echivalând cu acceptul proprietarului nu poate fi primită ca o critică întemeiată, câtă vreme acestea erau obligaţii contractuale prevăzute la lit. d) a art. 12, cap. VI din contractul părţilor.
Susţinerea reclamantei în sensul că lucrările efectuate au adus un spor de valoare imobilului şi că neacordarea acestora echivalează cu o îmbogăţire fără justă cauză nu poate fi primită de instanţă, constatându-se din probatoriul administrat că acestea ar fi putut fi suportate de proprietar doar în condiţiile şi termenii contractului, respectiv cu acordul acestuia, ceea ce în fapt nu s-a dovedit. De altfel lucrările pot fi considerate că asigură tocmai buna desfăşurare a activităţii societăţii, în condiţii optime, dat fiind specificul obiectului de activitate.
Prin urmare, faţă de considerentele arătate, Curtea în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC E.C. SRL Turda, cu sediul ales la cabinet avocat P.O.V. Cluj, împotriva deciziei nr. 341 din 26 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 6725/2004, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2444/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2459/2005. Comercial → |
|---|
