ICCJ. Decizia nr. 241/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 14 ianuarie 2003, reclamanta SC A.R.A. SA Târgoviște a chemat în judecată pe pârâtul Ș.G. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 195.105.000 lei reprezentând despăgubiri, plus 11.409.360 lei cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că la data de 12 ianuarie 2002, s-a produs un accident de circulație în care a fost implicat autovehicolul aparținând unei societăți comerciale din Pitești și care era condus de pârât, accident în urma căruia autovehicolul a fost avariat, iar reclamanta a plătit despăgubiri ca urmare a producerii riscului asigurat.
Totodată a mai arătat că, deși la data accidentului s-a încheiat un proces verbal (stabilindu-se că șoferul a comis o contravenție) care ulterior a fost anulat pentru vicii de formă, în realitate, accidentul și pagubele sunt imputabile șoferului Ș.G. care a condus sub influiența băuturilor alcoolice.
Prin sentința civilă nr. 879 din 4 aprilie 2003, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea societății de asigurare obligând pârâtul Ș.G. la plata sumei de 194.105.000 lei despăgubiri și 11.439.5000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență, că înlăturarea răspunderii sale contravenționale prin anularea procesului verbal întocmit de poliție nu exclude răspunderea civilă delictuală a acestuia, atâta timp cât asigurarea facultativă de avarii nu acoperă situația în care șoferul era sub influența băuturilor alcoolice.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ș.G., iar prin decizia nr. 2489 din 3 iulie 2003, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis recursul, a casat sentința de fond și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița.
Soluționând pricina în fond, după casare, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 368 din 5 martie 2004 prin care a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, iar prin decizia nr. 573 din 5 august 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul și a schimbat în tot sentința tribunalului, în sensul că a admis acțiunea, iar pârâtul a fost obligat să plătească despăgubiri în sumă de 194.105.000 lei și 11.409.360 lei cheltuieli de judecată, precum și 5.769.750 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că anularea procesului verbal de contravenție nu prezintă relevanță pentru angajarea răspunderii pârâtului, atâta timp cât din celelalte probe rezultă că intimatul - pârât a condus sub influiența băuturilor alcoolice.
Cu actul înregistrat la 2 septembrie 2004, pârâtul Ș.G. a formulat recurs împotriva acestei decizii în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că în mod eronat s-a angajat răspunderea sa pentru despăgubiri, neexistând dovezi că a condus sub influiența băuturilor alcoolice.
Totodată a arătat că soluția adoptată de curtea de apel nu are suport probator în dovezile administrate.
Recursul este fondat:
Din actele dosarului rezultă că între reclamantă și proprietarul autoturismului SC T. SA Pitești s-a încheiat contractul de asigurare obligatorie nr. 0767983/2001 în baza căreia asiguratorul a acordat despăgubiri pentru avariile apărute în urma accidentului din 12 ianuarie 2002, despăgubiri pe care le-a solicitat pârâtului în cadrul acțiunii în regres.
Din acest punct de vedere instanțele au calificat corect acțiunea, reținând ca temei al acesteia dispozițiile art. 998 C. civ., dar, pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară îndeplinirea celor cinci condiții cumulative: respectiv să existe fapta cu caracter ilicit, să existe prejudiciu, între cele două elemente, să existe raport de cauzalitate, precum și ca autorul să fi fost în culpă și să fi avut capacitate delictuală în momentul săvârșirii faptei.
în speță, instanțele au fost preocupate de examinarea acestor aspecte, acordând atenție deosebită celui legat de culpa autorului, respectiv de starea de ebrietate a acestuia din momentul producerii accidentului.
Din acest punct de vedere, tribunalul (în fond, după casare) și curtea de apel au interpretat diferit aceleași dovezi administrate pentru stabilirea condițiilor producerii accidentului și a culpei pârâtului.
Astfel, Tribunalul Dâmbovița a înlăturat răspunderea pârâtului ținând seama de faptul că procesul verbal de contravenție care stabilea starea de ebrietate a șoferului a fost anulat, iar curtea de apel a luat în considerare doar declarațiile martorilor care au fost succint analizate dar nu au fost coroborate cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Sub acest aspect, apare întemeiată critica recurentei, care a susținut că nu a fost respectată îndrumarea curții de apel cu ocazia primei casări, instanțele pronunțând hotărâri netemeinice conform art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, a fost admis recursul pârâtului, au fost casate ambele hotărâri, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița.
| ← ICCJ. Decizia nr. 264/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 242/2005. Comercial → |
|---|
