ICCJ. Decizia nr. 262/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 2390 din 8 martie 2004 la Judecătoria sector 4 București, F.A.M.L. a formulat în contradictoriu cu intimații B.R.S. SA și SC O.L.I. SRL contestație la executarea silită pornită prin poprire în dosarul nr. 11/2002 al Corpului executorilor bancari ai creditorului popritor, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de credit, titluri executorii, să se constate stingerea debitului ca urmare a restituirii creditelor acordate, să se dispună încetarea executării silite pornite împotriva sa și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria sector 4 București, prin sentința civilă nr. 1789 din 25 martie 2004, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei sector 1 București, cu motivarea că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea.
Prin sentința civilă nr. 3933 din 1 iunie 2004, Judecătoria sector 1 București a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu de instanță, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.
S-a reținut în considerentele sentinței că în speță contestația la executare trebuie adresată instanței care a încuviințat executarea silită, respectiv Judecătoria Miercurea Ciuc, indiferent dacă executarea se efectuează sau nu în raza sa teritorială.
Judecătoria Miercurea Ciuc, prin sentința civilă nr. 1611 din 30 noiembrie 2004, a admis excepția de necompetență teritorială, a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Judecătoriei sector 1 București și a sesizat această instanță pentru emiterea regulatorului de competență.
S-a reținut, în considerentele deciziei, că instanța de executare este cea în circumscripția căreia se face executarea conform dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ. și nu instanța care a încuviințat executarea silită.
Sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
în speță, executarea titlului se face de executorii bancari ai terțului poprit SC O.L.I. SRL București cu sediul în sector 1, așa încât în raport de dispozițiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este Judecătoria sector 1.
Este fără relevanță din punct de vedere juridic că instanța care a dispus începerea executării silite este Judecătoria Miercurea Ciuc, cât timp dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., prevăd imperativ că instanța de executare este cea în circumscripția căreia se va face executarea.
Pentru toate aceste considerente s-a avut în vedere dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., s-a stabilit competența de soluționare a contestației la executare formulată de F.A.M.L., în favoarea Judecătoriei sector 1 București.
| ← ICCJ. Decizia nr. 244/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3/2005. Comercial → |
|---|
