ICCJ. Decizia nr. 3/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 2085 din 15 decembrie 1999, Tribunalul Mureș a dispus următoarele:
a) - a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta RA E. Târgu Mureș și a obligat-o pe pârâta R.A.S.C.L. la plata sumelor de 6.567.606 lei reprezentând restanță la furnizarea energiei termice și apei potabile în anii 1994 - 1997 și de 6.496.580 lei majorări.
b) - a admis în parte cererea de chemare în garanție precizată formulată de pârâtă, iar chematele în garanție au fost obligate la plată, după cum urmează:
- SC N. SRL Târgu Mureș la: 3.286.289 lei contravaloare energie termică, apă potabilă și canal pe anul 1994 și 2.343.352 lei majorări aferente;
- SC R.D.T. SRL Târgu Mureș la 150.440 lei contravaloare energie termică pe anul 1994 și la 99.165 lei majorări aferente;
- SC S.V. SRL la 1.580.471 lei cost energie termică, apă potabilă și canal în anul 1994 și majorări aferente de 1.122.659 lei.
A stabilit că reclamanta poate acționa pentru încasarea pretențiilor pe anii 1995 - 1996 societățile comerciale chemate în garanție de către pârâtă.
în motivarea sentinței s-a reținut că pârâta deține în localitatea Ungheni un complex comercial pe care l-a utilizat până în trim. III 1994 cu toate activitățile, iar după această dată ea și-a menținut numai consignația cedând restul spațiilor și activităților chematelor în garanție.
S-a mai reținut că pârâta nu a dovedit afirmația potrivit căreia ar fi convenit cu reclamanta ca furnizările de servicii să fie facturate chematelor în garanție, iar comunicarea scrisă către reclamantă fiind dovedită cu 27 decembrie 1994, pârâta datorează plata facturilor până la această dată.
Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia 327 din 8 iunie 2000, a respins apelul declarat de pârâta F., a admis apelul declarat de reclamanta RA E. Târgu Mureș, a modificat în parte sentința atacată și a obligat în solidar pârâta și chematele în garanție la plata sumelor de 25.728.973 lei contravaloare energie termică, 3.621.492 lei contravaloare apă, 3.815.961 lei majorări la factura pentru apă, 1.557.383 lei contravaloare servicii canal, 1.657.835 lei majorări la factura pentru acest serviciu.
Instanța de apel a reținut că temeiul pretențiilor reclamantei îl constituie contractul nr. 286/1993 pe care părțile l-au încheiat pe o perioadă nedeterminată și care nu a fost modificat. S-a apreciat că adresa prin care pârâta a solicitat reclamantei refacturarea directă a consumurilor către chematele în garanție nu a modificat nici contractul și nici raportul comercial stabilit între părți, pârâta acceptând facturile de vreme ce ea le-a refacturat chematelor în garanție.
S-a mai reținut că izvorul obligației de plată pentru chematele în garanție îl constituie propriul lor angajament, iar potrivit art. 60 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ., răspunderea lor este una solidară.
în contra acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta RA E. Târgu Mureș cât și pârâta F.
Reclamanta critică decizia pentru nelegalitate constând în neaplicarea prevederilor art. 294 C. proc. civ. deși a formulat cerere în acest sens pentru suma reprezentând majorări de întârziere în cuantum de 19.451.191 lei suma total datorată fiind de 82.510.562 lei.
Pârâta, la rândul ei critică în esență decizia pentru greșita angajare a răspunderii solidare în lipsa unui contract încheiat cu reclamanta.
I. Recursul este fondat.
într-adevăr prin chiar cererea de apel reclamanta a solicitat în temeiul art. 294 C. proc. civ., majorări de întârziere.
Cum potrivit art. 294 alin. (2) C. proc. civ., în apel se vor putea cere dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și ori alte despăgubiri ivite după darea hotărârii, înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantă și va modifica decizia atacată în sensul că va stabili obligația de plată în sumă de 82.510.562 lei.
II. Recursul nu este fondat.
Prin angajamentele de plată, chematele în garanție s-au obligat la plata energiei termice și a celorlalte utilități către unitatea furnizoare iar aceste angajamente reprezintă o fidejusiune personală.
Cum potrivit art. 42 alin. (2) C. com., solidaritatea se prezumă și contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garantează o obligație comercială, decizia instanței de apel este legală sub acest aspect.
Așa a fost, înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 262/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 264/2005. Comercial → |
|---|
