ICCJ. Decizia nr. 244/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința comercială nr. 253 din 14 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. 178/COM/2004 s-a respins acțiunea formulată de reclamanta D.G.F.P. Giurgiu.
împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat recurs, iar prin încheierea din 20 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 1614/2004 s-a calificat calea de atac ca fiind apel și s-a dispus suspendarea judecării cererii de apel în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2, motivat de faptul că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă și nici nu au răspuns la apelul nominal.
împotriva încheierii de suspendare, reclamanta a formulat recurs criticile vizând înscrisul omis de instanța de apel prin care solicita judecarea în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ.
în consecință, solicită admiterea recursului și repunerea pe rol a cauzei.
Recursul este fondat.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că prin cererea nr. 25829 din 15 septembrie 2004, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ.
De asemenea, înscrisul intitulat "confirmare de primire" din dosarul instanței de recurs, atestă că cererea înregistrată sub nr. 25829 a fost trimisă prin poștă recomandat la data de 27 septembrie 2004.
în conformitate cu dispozițiile art. 104 C. proc. civ., actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.
Ori, încheierea recurată a fost pronunțată la data de 20 octombrie 2004. Față de data de 27 septembrie 2004 purtată de recomandata trimisă de recurentă, rezultă cu certitudine că la data de 20 octombrie 2004, instanța de apel nu putea face aplicarea dispozițiilor art. 242 C. proc. civ., ce prevăd în mod expres că suspendarea operează numai în condițiile în care părțile nu au solicitat judecata în lipsă.
împrejurarea că cererea recurentei nu se afla la dosarul instanței de apel nu are nici o relevanță în cauză, aceasta constituind probabil o culpă a serviciului Registratură din cadrul instanței de apel.
S-a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, precum și susținerile recurentei în motivele dezvoltate în scris, înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ. și, în consecință, a admis recursul, a casat încheierea recurată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
| ← ICCJ. Decizia nr. 315/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 262/2005. Comercial → |
|---|
