ICCJ. Decizia nr. 242/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Peco Bihor a chemat în judecată S.N.T.F.M. - C.F.R. M. - Agenția Teritorială Cluj, SC P. SA Ploiești și S.N.P. P. SA București, sucursala Petrobrazi și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța, pârâta în culpă pentru lipsurile constatate la destinație, să fie obligată la plata sumei de 13.270.271 lei despăgubiri și 1.143.022 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Judecătoria Ploiești, prin sentința nr. 2618 din 24 martie 2004, a admis în parte acțiunea așa cum a fost formulată față de pârâta S.N.T. C.F.R. M. Agenția Teritorială Cluj cu motivarea că aceasta din urmă nu a păstrat integritatea mărfii preluată pentru transport așa cum dispune art. 82.1 din Regulamentul de Transport C.F.R. Față de celelalte pârâte acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, care prin decizia nr. 568 din 3 august 2006, a reținut că sentința este legală și temeinică întrucât din procesele verbale de constatare rezultă că vagonul a ajuns la destinație cu scurgeri din conținut și că un sigiliu al predătorului era înlocuit cu unul C.F.R. Aceste constatări, a reținut instanța de apel, demonstrează vina cărăușului în producerea lipsurilor.
împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs, pârâta S.N.T.F.M., sucursala Cluj, prin care a invocat netemeinicia și nelegalitatea hotărârilor pronunțate în cauză fără să încadreze criticile în motivele prevăzute de art. 304 (1) - (10) C. proc. civ.
în argumentarea recursului, S.N.T.F.M., sucursala Cluj a invocat prevederile art. 82.5 din Regulamentul de transport, potrivit cărora calea ferată nu răspunde pentru lipsurile cantitative, dacă mijlocul de transport închis a ajuns la destinație fără urme de violare, sustragere sau avariere.
A mai susținut recurenta că vagonul nu a fost cântărit pe cântar C.F.R. la preluarea de către cărăuș și că expeditorului îi revenea obligația să verifice dacă mijloacele de transport și rechizitele de încărcare, aparținând căii ferate puse la dispoziție corespund transportului în bune condiții.
S-a invocat de către recurentă, art. 58.12 și art. 58.13 din Regulamentul de Transport, în sprijinul afirmației că mijlocul de transport a fost încărcat de expeditor, situație în care, în lipsa unor obiecțiuni, operează prezumția că acesta a fost corespunzător. în fine, s-a invocat și convenția nr. 3135/2000 prin care s-a stabilit obligația expeditorului de a verifica starea tehnică a vagoanelor cisternă aparținând căii ferate, puse la dispoziția sa, iar dacă această obligație nu a fost îndeplinită culpa îi aparține cărăușului.
Recursul este nefondat.
Pentru a răspunde la problema de drept ridicată de recurentă potrivit căreia operează prezumția de culpă a expeditorului pentru lipsurile constatate și nu prezumția de culpă a cărăușului se impune examinarea actelor de constatare încheiate la sosirea vagonului cu terminația 4547.
Potrivit acestor constatării vagonul a ajuns la destinație cu raport de eveniment și sigiliu din parcurs C.F.R., dar și cu scurgeri din conținut la gurile de golire pe partea cu gara. Aceste constatări făcute cu respectarea art. 75.1 din Regulamentul de Transport, duc la concluzia că s-au produs evenimente pe parcursul transportului care au dus la producerea lipsurilor așa încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 82.5 din Regulamentul de Transport, care înlătură răspunderea căii ferate dacă mijlocul de transport închis a ajuns la destinație fără urme de violare, sustragere, avariere.
în speță, de la momentul primirii mărfii pentru transport, fără obiecțiuni și până la eliberarea vagonului destinatarului s-au produs evenimente care, până la proba contrară, atrag răspunderea cărăușului care este prezumat în culpă dacă integritatea mărfii nu a fost păstrată. în acest sens art. 82.1 din Regulamentul de Transport stabilește: "Calea ferată care a preluat la transport marfa cu scrisoare de trăsură este răspunzătoare de executarea transportului și de integritatea mărfii pe întreg parcursul până la eliberare". întrucât, prin susținerile și actele depuse, recurenta nu a probat contrariul operează deplin prezumția că lipsurile s-au produs din culpa cărăușului care nu a asigurat integritatea mărfii, de vreme ce, vagonul a sosit cu sigiliu din parcurs datorită scurgerilor din conținut constate. în aceste condiții nici faptul că marfa a fost cântărită de expeditor nu înlătură răspunderea căii ferate instituită de art. 83.1 din Regulamentul de Transport, întrucât vagonul nu a ajuns la destinație cu sigiliile predătorului intacte și fără evenimente din parcurs.
în fine, nici reglementările din convenția nr. 3135/2000 pct. 8 nu sunt de natură să înlăture răspunderea căii ferate câtă vreme aceste prevederi se referă la modul de preluare a vagoanelor încărcate de către S.N.P. în calitate de destinatar ori nu problema preluării este în discuție.
Recurenta a omis să citeze art. 7 din convenția menționată prin care se stabilește modul de preluare de către C.F.R. a vagoanelor cisternă de către predător, căruia îi revine obligația să verifice starea tehnică a vagonului, modul de sigilare și, dacă acesta prezintă scurgeri din conținut. Alin. ultim din art. 7 stabilește expres: "Dacă, cu ocazia verificărilor sus-menționate se înregistrează deficiențe transportul nu va fi luat în primire de calea ferată. Dacă vagoanele cisternă au fost preluate fără obiecțiuni, C.F.R. M. răspunde de executarea transportului și integritatea mărfii, conform prevederilor art. 82 - art. 83 din Regulamentul de Transport pe calea ferată".
în acest context, față de faptul că prezumția de culpă a cărăușului nu a fost înlăturată, iar constatările făcute la sosirea mărfii la destinație duc la concluzia că nu a fost păstrată integritatea transportului, soluțiile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.
în consecință, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 241/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 238/2005. Comercial → |
|---|
