ICCJ. Decizia nr. 2470/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2470/2005
Dosar nr. 9633/2004
Şedinţa publică din 8 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, de la data de 10 martie 2003, reclamanta SC Q.I. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC I.P.P.A. SA, societate pentru C.P.E.I.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că motivele invocate de aceasta pentru rezilierea contractului de finanţare din 9 octombrie 2001 nu sunt întemeiate, contractul fiind în vigoare.
Prin sentinţa nr. 13780 din 3 noiembrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 4127/2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată din oficiu şi a respins acţiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.
În motivarea soluţiei, tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. şi obiectul acţiunii formulate de reclamantă, reţinându-se că aceasta solicită prin acţiune constatarea unei situaţii de fapt şi nu existenţa sau inexistenţa unui drept.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 136 din 14 aprilie 2004, a respins apelul, ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a reţinut că apelanta nu a solicitat constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept cu constatarea valabilităţii contractului încheiat cu pârâta, ceea ce reprezintă în fond totalitatea drepturilor şi obligaţiilor, ceea ce nu poate fi primită faţă de petitul cererii sale şi faţă de textul art. 111 C. proc. civ.
La data de 25 iunie 2004, reclamanta SC Q.I. SRL Bucureşti, a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi 303 C. proc. civ.
Recurenta şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Criticile formulate de recurentă vizează nelegalitatea şi netemeinicia deciziei atacate sub următoarele aspecte:
- instanţele de judecată au reţinut greşit cu privire la acţiunea formulată, precum că solicitarea de a se pronunţa asupra valabilităţii motivelor de reziliere nu echivalează cu acţiune în constatare, întrucât, apreciază recurenta, în cauză ar fi trebuit să se constate că prin contract părţile şi-au stabilit drepturi şi obligaţii reciproce a căror existenţă sau inexistenţă urma a fi constatată de instanţă.
- mai susţine recurenta că prevederile art. 111 C. proc. civ., reglementează situaţia strictă a constatării existenţei sau inexistenţei unui drept, excepţia fiind aceea a unei acţiuni în realizarea dreptului. Ori, în speţă, recurenta nu avea o acţiune în rezilierea dreptului, prin rezilierea contractului fiind somată să achite pârâtei întreaga sumă încasată ca urmare a derulării contractului de cercetare, singura modalitate prin care se putea să se opereze fiind acţiunea în constatare.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la prima instanţă pentru judecarea fondului.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Conform art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Din examinarea acţiunii formulate de reclamantă rezultă că s-a solicitat instanţei de judecată a se pronunţa asupra temeiniciei motivelor invocate de pârâtă pentru rezilierea contractului de finanţare, ori aceasta echivalează cu o constatare a unei situaţii de fapt, ceea ce excede prevederilor art. 111 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC Q.I. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 136 din 14 aprilie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, în dosarul 438/2004, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2469/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2472/2005. Comercial → |
|---|
