ICCJ. Decizia nr. 2512/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Suceava, la 19 aprilie 2004, reclamanta R.N.P. - R. prin Direcția Silvică Botoșani, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Dărmănești, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la remedierea lucrărilor ce au fost contestate de părți ca fiind defectuoase la cantonul silvic C. Vale, să oblige pârâta la plata daunelor cominatorii în sumă de 500.000 lei, pentru fiecare zi întârziere, calculate de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea efectivă a obligației ce formează obiectul primului capăt de cerere și cheltuieli de judecată aferente.
Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 882 din 7 mai 2004, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând în esență că, în raport de dispozițiile art. 1077 C. civ., obligația neexecutată de către pârâtă nu intră în aria de aplicabilitate a daunelor cominatorii, acestea beneficiind de o sancțiune specifică.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 188 din 30 septembrie 2004 a Curții de Apel Suceava.
în fundamentarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că, în raport de data la care reclamanta - creditoare a înștiințat pârâta debitoare de obligația remedierii deficiențelor constatate de comisia de recepție, reclamanta - creditoare nu mai are deschisă calea unei noi acțiuni de a face cu stabilirea unui nou termen, ci pe cea a unei acțiuni în realizare și anume aceea de a cere încuviințarea instanței de a realiza chiar ea însăși lucrările de remediere pe cheltuiala debitoarei conform art. 580 C. proc. civ.
împotriva evocatei decizii a declarat recurs reclamanta R.N.P.D.S. Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Criticile aduse de recurentă vizează faptul că hotărârea recurată a fost dată de instanță cu greșita aplicare a reglementărilor legale, prevăzute de art. 107 C. civ., subliniind caracterul alternativ al dispozițiilor reglementate de acest text legal.
Examinând actele și lucrările cauzei, constată că instanța de fond, deși a pronunțat soluția de respingere a acțiunii, ca nefondată, s-a pronunțat în realitate pe inadmisibilitatea cererii, fapt ce rezultă cu evidență din considerentele hotărârii.
Astfel, în susținerea ideii de inadmisibilitate a cererii, instanța de fond a apreciat că, în raport de obiectul, acțiunii și de realitatea faptică generată de raporturile juridice dintre părți, reclamanta avea la dispoziție numai acțiunea în realizare, în speță fiind incidente dispozițiile art. 1077 C. proc. civ.
Instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond, fără să analizeze în situația caracterului devolutiv al apelului, fondul pricinii.
Curtea a constatat că instanța de apel a menținut hotărârea prin care instanța de apel a respins în mod formal acțiunea în temeiul art. 312 C. proc. civ., a admis recursul, a admis apelul reclamantei, a anulat sentința apelată, cu evocarea fondului și a trimis cauza la Curtea de Apel Suceava pentru soluționarea acestuia.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2485/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2480/2005. Comercial → |
|---|
