ICCJ. Decizia nr. 315/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Judecătoria Sibiu, prin încheierea nr. 6467 din 24 octombrie 2003, a admis cererea formulată de executorul judecătoresc C.I. și a dispus începerea executării silite în favoarea creditoarei SC U. SA Sibiu, împotriva debitoarei SC G.G.A. prin lichidator SC C. SRL Sibiu pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor titlului executoriu, a deciziei civile nr. 122/C/2003 a Tribunalului Sibiu și pentru recuperarea cheltuielilor de executare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că SC U. SA Sibiu deține un titlu executoriu care îndeplinește condițiile art. 373 C. proc. civ., pentru începerea executării silite în favoarea creditoarei și dispozițiile art. 3717din același cod, referitoare la cheltuielile de executare.
Prin decizia civilă nr. 7/ A din 6 ianuarie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a admis apelul declarat de debitoarea SC G.G.A. SRL prin lichidator SC C. SRL Sibiu împotriva încheierii nr. 6467 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Sibiu, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins cererea formulată de executorul judecătoresc C.I. la stăruința creditoarei SC U. SA Sibiu pentru încuviințarea executării silite.
împotriva menționatei decizii, creditoarea SC U. SA Sibiu a declarat recurs în temeiul art. 304 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în concluzie admiterea recursului și desființarea deciziei atacate.
în criticile formulate, recurenta creditoare susține în esență că debitoarea SC C.C. SRL ca lichidator al SC G.G.A. SRL Sibiu (fostă SC N.B.C. R. SRL) a pus în executare prin poprire sentința civilă nr. 761/1999 a Tribunalului Sibiu pentru recuperarea sumei de 96.131.972 lei (din care 68.500.000 lei contravaloarea investiției, 13.520.972 lei reactualizarea sumei și 11.770.000 lei onorariu executor) cu încălcarea dispozițiilor art. 3732C. proc. civ.
Că, prin sentința civilă nr. 122/C/2003 a Tribunalului Sibiu, a fost admisă contestația la executare formulată de SC U. SA Sibiu, în vederea recuperării sumelor reținute prin poprire și au fost anulate actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 191/2003, dispunându-se restabilirea situației anterioare executării, deci restituirea întregii sume încasate nelegal.
Recurenta mai susține că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 35 din Legea nr. 64/1995, întrucât societatea sa nu a cerut începerea executării silite pentru realizarea unei creanțe noi, ci restabilirea situației anterioare ca urmare a admiterii contestației la executare, și restituirea sumei menționate, luată din contul societății sale fără drept.
Recursul este nefondat.
Obiectul recursului de față îl constituie cererea privind încuviințarea executării silite.
în faza încuviințării executării silite, instanțele sunt chemate să constate numai valabilitatea titlului executoriu, precum și existența unui impediment care ar putea să împiedice pornirea executării.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că cererea de încuviințare a executării silite în cauza de față a fost formulată la data de 23 octombrie 2003, dată la care debitoarea era declarată în stare de faliment, cum de altfel rezultă și din încheierea civilă nr. 1095 din 28 iulie 2001 a Tribunalului Sibiu.
Ori potrivit art. 35 din Legea nr. 64/1995, modificată, orice executare asupra bunurilor debitoarei se suspendă la data deschiderii procedurii de faliment, fără să țină cont de data când a luat naștere dreptul la creanță, cum de altfel în mod corect a reținut și instanța de apel.
Cum hotărârea instanței de apel este temeinică și legală, Curtea a respins recursul creditoarei, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 27/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 244/2005. Comercial → |
|---|
