ICCJ. Decizia nr. 2628/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2628/2005
Dosar nr. 11124/2004
Şedinţa publică din 15 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 martie 2004, reclamantul C.M.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Câmpulung, constatarea nulităţii absolute a hotărârii nr. 2 din 9 februarie 2004, adoptată de A.G.O.A. din SC A. SA.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că la 2 februarie 2004 a avut loc o A.G.O.A. din SC A. SA, care a adoptat hotărârea nr. 2 din aceeaşi dată în mod nelegal, întrucât pârâta se află în reorganizare judiciară, iar prin hotărârea atacată a fost pusă în executare hotărârea din 9 februarie 2004, mai înainte de îndeplinirea formalităţilor, prevăzute de art. 130 alin. ultim din Legea nr. 31/1990.
Tribunalul Argeş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa comercială nr. 803/ C din 15 iunie 2004 a respins acţiunea formulată de reclamantul C.M.M., reţinând că s-a făcut dovada faptului că la data adoptării hotărârii nr. 2, pârâta nu se afla în procedura de reorganizare judiciară.
Împotriva sentinţei comerciale, reclamantul C.M.M. a declarat apel, care prin Decizia nr. 249/ A-C, pronunţată în camera de consiliu de la 20 octombrie 2004 de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost anulat ca insuficient timbrat.
Instanţa a reţinut că reclamantul apelant nu a plătit anticipat taxa judiciară de timbru în sumă de 171.000 lei, achitând numai timbru judiciar de 1.500 lei şi 55.000 lei taxă judiciară de timbru conform chitanţei de la dosar.
Cu petiţia înregistrată la data de 5 noiembrie 2004, reclamantul C.M.M. a declarat recurs împotriva hotărârii pronunţată de curtea de apel, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs invocate, recurentul arată că procedura de citare cu acesta pentru termenul din 20 octombrie 2004 nu a fost legal îndeplinită, procesul – verbal încheiat de agentul procedural fiind lovit de nulitate absolută, deoarece nu cuprinde datele prevăzute de dispoziţiile art. 100 alin. (1) pct. 1.
Printr-un al doilea motiv de recurs recurentul arată că cererea de apel era timbrată cu suma de 55.000 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar de 1.500 lei şi în raport de obiectul cererii sale declararea nulităţii unui act juridic (a hotărârii A.G.A.) deveneau incidente dispoziţiile art. 3 lit. a1) din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată care fixează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 103.000 lei.
Recurentul concluzionează că în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege, cererile pentru exercitarea căilor ordinare de atac, împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă, astfel că taxa judiciară de timbru ce o datora era de 51.500 lei integral achitată prin plata sumei de 55.000 lei odată cu depunerea cererii de apel.
Pentru motivele invocate, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei instanţei de apel pentru soluţionarea pe fond a apelului reclamantului.
Recursul declarat de reclamant este fondat.
Analizând primul motiv invocat, instanţa îl apreciază ca fiind întemeiat, întrucât pentru termenul de judecată fixat la data de 20 octombrie 2004, pentru soluţionarea apelului declarat de reclamant, nu a fost legal îndeplinită procedura de citare cu acesta, astfel că necunoscând termenul, a fost în imposibilitate de a complini cerinţa instanţei privind depunerea taxei judiciare de timbru.
Procesul – verbal de îndeplinire a procedurii de citare nu cuprinde anul încheierii sale, astfel că potrivit art. 100 alin. (3) C. proc. civ., acesta este nul.
Aşadar în mod greşit instanţa a anulat apelul reclamantului ca insuficient timbrat soluţionând acest apel fără citarea reclamantului cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege.
În consecinţă, Înalta Curte având în vedere dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi art. 312 alin. (4) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamant, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul C.M.M., împotriva deciziei nr. 249/A/C din 20 octombrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi contencios administrativ.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2621/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2629/2005. Comercial → |
|---|
