ICCJ. Decizia nr. 2640/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2640/2005
Dosar nr. 11322/2004
Şedinţa de la 15 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 315 din 12 martie 2004 a Tribunalului Iaşi, secţia comercială, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul S.C.J.U.S.S. Iaşi, în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL Târgu Ocna şi s-a dispus rezilierea contractului de furnizare produse din 16 iunie 2003 cu obligarea pârâtei la 110.000 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii instanţei de fond, a fost respins prin Decizia nr. 393 din 25 octombrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
S-a reţinut că rezilierea contractului din 16 iunie 2003 a fost în mod corect dispusă de tribunal, întrucât a expirat la 31 iulie 2003, iar pârâta nu doreşte prelungirea acestuia. Că nu are relevanţă faptul că apelanta a livrat un detergent de altă calitate decât cel pentru care au existat testări cât timp intimata a achitat contravaloarea detergentului primit şi nu doreşte prelungirea convenţiei încheiată între părţi.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC C. SRL cu sediul în Târgu Ocna, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi a susţinut că este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că nu a fost legal citată atât la administrarea probelor cât şi la dezbaterea fondului.
Că instanţa a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
S-a reţinut că pe toată durata contractului până la formularea cererii de reziliere a existat o singură livrare cu factura din 8 mai 2003. Că raportul de expertiză efectuat în cauză nu face referire la acest contract şi nici la cantitatea de detergent livrat cu factura menţionată, nu rezultă că s-ar fi executat prelevări din produsul detergent livrat cu această factură.
Mai mult, după depunerea raportului de expertiză, a formulat plângere penală în curs de soluţionare.
Recurenta a invocat că nu s-au respectat cerinţele art. 7201 C. proc. civ., privind concilierea directă, litigiul având o valoare comercială de 51.408.000 lei.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului cu motivarea că recurenta a fost legal citată, nu a contestat raportul de expertiză şi mai mult contractul încheiat între părţi a expirat şi nu doreşte prelungirea acestuia.
Recursul nu este fondat.
Primul motiv de recurs invocat privind soluţionarea litigiului fără ca recurenta să fie legal citată, nu este fondat.
La data de 6 septembrie 2004, recurenta a fost prezentă prin apărător B.I. şi la instanţa de apel, când i s-a pus în vedere să facă dovezi privind încasarea contravalorii detergentului din litigiu, litigiul s-a amânat la data de 18 octombrie 2004, când s-a soluţionat în fond şi pârâta a fost prezentă prin acelaşi avocat.
Aşa fiind, au fost respectate dispoziţiile legale privind citarea pârâtei prevăzute de art. 88 şi următoarele C. proc. civ. şi a dreptului de apărare conform art. 155 alin. (1) C. proc. civ.
Nici pe fondul litigiului criticile nu sunt întemeiate.
Părţile au încheiat contractul de furnizare produse din 16 iunie 2003, privind livrarea de materiale pentru curăţenie de către pârâtă, reclamantei, conform anexei la contract.
La capitolul IV intitulat „durata contractului" s-a stabilit că acesta este valabil până la data de 31 iulie 2003, cu posibilitatea de prelungire prin act adiţional.
Imediat după încheierea contractului, reclamanta a constatat că livrarea de detergent automat efectuată la 8 mai 2003, nu corespunde din punct de vedere calitativ, aşa cum rezultă din adresa din 21 mai 2003.
În adresă s-a menţionat că în cazul în care pârâta nu va proceda la înlocuirea detergentului, conform art. 11.2 din contract, în termen de 3 zile, contractul va fi reziliat.
Reclamanta prin serviciul administrativ (bloc lenjerie) a întocmit un referat prin care s-a adus la cunoştinţa conducerii unităţii că detergentul automat livrat de pârâtă nu corespunde calitativ condiţiilor în care, s-a încheiat contractul dintre părţi.
Cum pârâta nu a răspuns acestei comunicări, reclamanta a formulat litigiul de faţă.
La instanţa de fond s-a depus raportul de expertiză întocmit la 6 februarie 2004 (la cererea instanţei) care a concluzionat că produsul „detergent A." analizat, este de calitate foarte slabă".
Recurenta – pârâtă nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, dar în apel a făcut dovezi că a formulat plângere penală împotriva expertei M.Z.
În mod corect ambele instanţe au reţinut că părţile au încheiat contractul de furnizare de produse din 16 iunie 2003 pe durată determinată, aceasta a expirat la data de 31 iulie 2003 conform art. 4.1 din contract.
Pe de altă parte, pârâta – recurentă a încasat contravaloarea detergentului livrat reclamantei – intimate, iar aceasta din urmă nu doreşte prelungirea contractului.
Aşa fiind, în mod corect ambele instanţe au reţinut că în speţă sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 1020 şi 1021 C. civ., şi au dispus rezilierea contractului încheiat între părţi care a expirat la data de 31 iulie 2003.
Susţinerea recurentei că nu s-au respectat dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., privind procedura prealabilă de conciliere va fi înlăturată întrucât aceasta este obligatorie în cererile evaluabile în bani, ori obiectul litigiului dedus judecăţii este rezilierea contractului de furnizare încheiat între părţi.
Pentru toate aceste considerente, se constată că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică şi urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C. SRL Târgu Ocna, împotriva deciziei nr. 393 din 25 octombrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2632/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2644/2005. Comercial → |
|---|
