ICCJ. Decizia nr. 2641/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău SC R. SA, direcția de telecomunicații București, a chemat-o în judecată pe pârâta I.E.M. și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 2.963.843 lei, rezultată din oferta de preț subvenționată pentru achiziționarea a două aparate telefonice cu condiția ca 12 luni să rămână abonat la rețelei G.S.M., obligație pe care pârâta nu a respectat-o.
întrucât în cauză pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare, încheiat cu reclamanta, Judecătoria, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale și în conformitate cu art. 2 lit. a) C. proc. civ., și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Bacău, secția comercială. Primind dosarul Tribunalul Bacău, la rândul său, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Bacău cu motivarea că obiectul litigiului este sub un miliard lei și că cererea reconvențională reprezintă doar un mijloc de apărare, o cerere "incidentală" în raport de cererea de chemare în judecată, competența revenindu-i instanței care, potrivit legii, este competentă să judece cererea principală.
Tribunalul a constatat că între cele două instanțe s-a ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel Bacău, pentru regulator de competență.
Analizând conflictul negativ de competență, prin sentința nr. 2/2005, Curtea de Apel Bacău a stabilit competența în favoarea Tribunalului Bacău, cu motivarea că cererea reconvențională nu reprezintă un mijloc de apărare cum greșit a reținut instanța, ci o cerere de chemare în judecată, prin care se ridică o serie de pretenții esențiale pentru rezolvarea cauzei, în conformitate cu art. 119 C. proc. civ. A mai reținut că între cele două cereri există o strânsă legătură și că de rezolvarea cererii reconvenționale depinde soluția din acțiunea principală, astfel că nu se poate reține că cererea reconvențională este accesorie acțiunii inițiale.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta I.E.M., pentru motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., în susținerea căruia a invocat încălcarea dispozițiilor art. 17, 119 alin. (3) și art. 1 C. proc. civ. în esență, recurenta a considerat că cererea reconvențională este în căderea instanței competente să judece cererea principală, că art. 119 alin. (3) C. proc. civ., consacră caracterul incidental al cererii reconvenționale, care trebuie judecată odată cu fondul.
Recursul este nefondat.
Dispozițiile privind soluționarea litigiilor în materie comercială Capitolul XIV, prin art. 7205C. proc. civ., stabilesc că pârâtul poate face cerere reconvențională împotriva reclamantului numai dacă pretențiile sale derivă din același raport juridic. Din punctul de vedere al conținutului său cererea reconvențională potrivit art. 7205alin. (2) C. proc. civ., trebuie să îndeplinească aceleași condiții care sunt prevăzute și prin cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, Curtea de apel a stabilit corect că cererea reconvențională este mijlocul procedural, prin care pârâta a formulat pretenții proprii, față de reclamant precum și faptul că de soluția din cererea reconvențională, care a fost neevaluabilă, depinde soluția din cererea principală. Normele stabilite în titlul menționat mai sus erau derogatorii de la normele generale, așa încât critica recurentei privind instanța competentă să soluționeze cererea incidentală a fost neîntemeiată. în caz contrar s-ar nesocoti normele care reglementează competența materială pentru soluționarea litigiilor de natură comercială. în ce privește aplicarea art. 120 alin. (1) C. proc. civ., potrivit acestui text cererea reconvențională, s-a judecat odată cu cererea principală de către aceeași instanță, așa încât operează porogarea la care s-a referit în aalți termeni recurenta.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2638/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2646/2005. Comercial → |
|---|
