ICCJ. Decizia nr. 2668/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2668/2005
Dosar nr. 11090/2004
Şedinţa publică din 21 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr. 1096/2004, reclamanta B.I.L. Nicosia, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Buzău, pronunţarea unei sentinţe prin care să se dispună anularea hotărârii A.G.E.A. din 16 februarie 2004.
Prin sentinţa nr. 776 din 11 august 2004, Tribunalul Buzău a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că modalitatea de vot a fost aceea prevăzută de art. 14 din actul adiţional autentificat, iar art. 115 din Legea nr. 31/1990 prevede condiţii de cvorum şi de majoritate, în situaţia în care actul constitutiv nu prevede altfel.
A reţinut, totodată, că nu au fost încălcate nici celelalte dispoziţii legale invocate de reclamantă, iar cu privire la majorarea capitalului social, instanţa a reţinut că prin contractul de privatizare acţionarul majoritar şi-a asumat obligaţii de investiţii, ce sunt exceptate de la prevederile art. 46 din OUG nr. 28/2002.
Prin Decizia nr. 750 din 22 octombrie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a schimbat-o în tot şi pe fond a admis acţiunea şi a anulat hotărârea A.G.E.A. din 16 februarie 2004.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că nu a fost respectată condiţia referitoare la cvorum şi deliberările adunării generale din 16 februarie 2004 au fost lipsite de validitate.
A mai reţinut şi că, în cauză, nefiind respectate dispoziţii imperative ale legii referitoare la cvorum, care atrag nulitatea hotărârii A.G.E.A., rămâne fără relevanţă dacă au fost sau nu încălcate şi celelalte dispoziţii legale invocate de reclamantă.
Împotriva hotărârii curţii de apel a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.
Recurenta susţine astfel, în esenţă, că instanţa de apel a apreciat în mod greşit că nu au fost îndeplinite condiţiile de cvorum prevăzute de art. 115 din Legea nr. 31/1990, întrucât acest articol stipulează clar că dispoziţiile sale se aplică numai în cazul în care actul constitutiv al societăţii nu dispune astfel, ori, aşa cum a demonstrat, în statutul societăţii există o dispoziţie derogatorie de la art. 115 menţionat, încă din anul 1999, când art. 14 a fost modificat prin actul adiţional nr. 1068 din 20 august 1999, această dispoziţie derogatorie prevăzând că pentru validitatea deliberărilor A.G.E.A., este necesară prezenţa acţionarilor reprezentând 51 % din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social.
Mai arată, de asemenea, că instanţa de apel nu a ţinut seama nici de faptul că cererea reclamantei nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, astfel cum sunt expres prevăzute de dispoziţiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora hotărârile adunării generale pot fi atacate în justiţie de acţionarii care nu au fost prezenţi sau care au votat contra şi au cerut să se insereze acest lucru în procesul verbal al şedinţei, ori, reprezentantul intimatei prezent la şedinţă nu a obiectat nimic cu privire la condiţiile de cvorum.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele:
Este adevărat că art. 115 din Legea nr. 31/1990, republicată, prevede condiţii exprese de cvorum şi de majoritate pentru valabilitatea deliberărilor A.G.E.A., dar face şi precizarea că acestea se impun doar atunci când „actul constitutiv nu dispune altfel".
Ori, se constată că, în speţă, statutul societăţii astfel cum a fost modificat prin actul adiţional din 20 august 1999, la art. 14 conţine o dispoziţie derogatorie de la art. 115 mai sus menţionat, în care s-a stipulat că pentru valabilitatea deliberărilor A.G.E.A. este necesară prezenţa acţionarilor reprezentând 51 % din capitalul social, iar hotărârile vor fi luate cu votul unui număr de acţiuni, care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social.
Cum textul art. 115, prevăzând posibilitatea unei dispoziţii derogatorii în actul constitutiv al societăţii nu face nici o distincţie, neinterzicând prevederea unui cvorum şi a unei majorităţi inferioare, se reţine că, în speţă, nu au fost încălcate dispoziţiile art. 115, ci ne aflăm în prezenţa stabilirii în statutul societăţii a unei dispoziţii derogatorii, ce este prevăzută de textul legal, nu contravine, prin urmare, acestuia şi reflectă libertatea de voinţă a părţilor care trebuie respectată, potrivit principiului de drept consacrat.
Totodată, se reţine că interpretarea dată de curtea de apel, în considerentele deciziei pronunţate, art. 115, prin comparaţie şi similitudine cu art. 112 din aceeaşi lege, nu poate fi primită, pentru că dacă în art. 112 legiuitorul a prevăzut expres că actul constitutiv nu poate să prevadă decât o majoritate mai mare decât cea egală, nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi în redactarea art. 115, care nu face nici o distincţie şi, ca atare, o interpretare în sensul celei făcute de curtea de apel este exclusă.
Astfel fiind, se constată că susţinerile recurentei potrivit cărora în mod greşit s-a apreciat că deliberările A.G.E.A. din 16 februarie 2004, au fost lipsite de valabilitate sunt întemeiate.
Tot întemeiate sunt şi susţinerile în conformitate cu care reprezentantul intimatei prezent la adunare nu a avut nimic de obiectat cu privire la condiţiile de cvorum, deoarece, într-adevăr, examinând conţinutul procesului verbal nu rezultă că acesta ar fi avut obiecţii cu privire la modalitatea de vot, aşa încât se reţine că nu erau îndeplinite condiţiile de admisibilitate, prevăzute de art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, pentru ca intimata reclamantă să poată cere anularea hotărârii, astfel cum corect a reţinut şi prima instanţă care s-a pronunţat în cauză.
În consecinţă, recursul pârâtei fiind fondat va fi admis şi se va modifica Decizia curţii de apel, în sensul respingerii apelului reclamantei, împotriva sentinţei tribunalului, care va fi menţinută în tot.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C. SA Buzău.
Modifică Decizia nr. 750 din 22 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, în sensul că respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 776 din 11 august 2004 a Tribunalului Buzău pe care o menţine în tot.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2655/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2669/2005. Comercial → |
|---|
