ICCJ. Decizia nr. 2669/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2669/2005
Dosar nr. 11120/2004
Şedinţa publică din 21 aprilie 2005
Asupra recursului se reţin următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr. 667/Com/2004 B.Ş. a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va da în contradictoriu cu SC A. SA Vâlcea şi C.L.M. Vâlcea să dispună anularea hotărârilor A.G.A. din 12 februarie 2004 şi 17 februarie 2004 şi a proceselor verbale întocmite în cadrul şedinţelor respective.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 768/ Com din 25 iunie 2004, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale privind SC A. SA. A admis acţiunea şi a anulat hotărârea A.G.A. din 17 februarie 2004 şi actele premergătoare acesteia.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut din actele dosarului că au fost încălcate dispoziţiile art. 121 şi art. 115 din Legea nr. 31/1990, privitoare la constituirea adunării, desfăşurarea deliberărilor şi exercitarea dreptului de vot, că exista o singură hotărâre A.G.A. cea din 17 februarie 2004 la data de 12 februarie 2004, s-a încheiat doar un proces verbal.
Cu privire la excepţie se arată că hotărârea a cărei anulare se solicita a fost luată de SC A. SA şi deci are calitate procesuală pasivă.
Curtea de Apel Piteşti prin Decizia civilă nr. 226/A/C din 22 septembrie 2004, a respins ca nefondat apelul formulat de SC A. SA, împotriva sentinţei mai sus menţionate.
SC A. SA a declarat recurs împotriva deciziei invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că:
În raport de dispoziţiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 acţiunea era inadmisibilă. Motivaţia instanţei că reclamantul are o dublă calitate de administrator şi director executiv, iar numirea sa în funcţia de administrator îşi are fundamentul în existenţa contractului de performanţă nu are fundament legal. Contractul de performanţă fiind, conform legii o anexă la contractul individual de muncă;
Greşit le-a fost respinsă excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive la SC A. SA că reprezintă interesele C.L.M. nu pe cele ale acţionarilor din cadrul societăţii;
Instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii. Hotărârea A.G.A. din 17 februarie 2004, a fost greşit calificată ca un act de încetare a raporturilor de muncă a reclamantului, este în realitate un act de revocare din funcţia de administrator al societăţii comerciale. La încetarea raporturilor de muncă s-au avut în vedere dispoziţiile H.C.L. nr. 25 din 16 februarie 2004, ale Legii nr. 53/2003 şi nr. 19/2000. Hotărârea a fost contestată de reclamant şi instanţa a respins contestaţia, situaţie în care sentinţa era obligatorie pentru A.G.A.;
Greşit reţine că hotărârea A.G.A. s-a dat cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 din Legea nr. 31/1990. Procesul verbal al Adunării generale din 17 februarie 2004, fiind semnat de patru din cei cinci acţionari;
Dispoziţiile art. 158 alin. (4) lit. c) şi e) din aceeaşi lege nu erau aplicabile în speţă, deoarece pe ordinea de zi nu au fost probleme legate de gestiunea societăţii.
Recursul a fost respins ca nefondat, pentru următoarele motive:
Hotărârea A.G.A. din 17 februarie 2004 a fost dată în aplicarea Hotărârii nr. 25 din 12 februarie 2004 a C.L.M. Vâlcea, care a fost luată la solicitarea membrilor SC A. SA. Din coroborarea datelor celor două hotărâri rezultă „încetarea raporturilor de muncă" ale intimatului din funcţia de „director general", funcţie ce o deţinea în baza unui contract individual de muncă din 1 aprilie 2001 şi a „contractului de performanţă" anexă la contractul respectiv.
În aceste condiţii corect a reţinut instanţa admisibilitatea acţiunii, activitatea desfăşurată de intimat având o natură mixtă concretizată în existenţa contractului de muncă şi a celui de performanţă ce vizează funcţia de administrator şi că în dubla sa calitate putea ataca hotărârea A.G.A.
Chiar dacă s-ar fi reţinut doar calitatea de administrator al intimatului, în raport de dispoziţiile art. 131 pct. 2 potrivit cărora, atunci când se invocă motive de nulitate absolută dreptul la acţiune îl are „orice persoană interesată", având în vedere că prin Hotărârea A.G.A. din 17 februarie 2004, au fost încălcate dispoziţii imperative ale legii, respectiv art. 121 şi ale art. 158 lit. c) din Legea nr. 31/1990, încă reclamantul-intimat o putea ataca.
Hotărârea din 17 februarie 2004, fiind luată de A.G.A. SC A. SA nu se putea reţine lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia.
Sentinţa nr. 798 din 24 septembrie 2004, prin care s-a respins contestaţia reclamantului a fost desfiinţată prin Decizia nr. 367 din 7 decembrie 2004 de Curtea de Apel Ploieşti, având în vedere sentinţa nr. 768/ C din 25 iunie 2004, dată în prezenta cauză reţinând şi faptul că, consiliul local nu avea capacitatea de a încheia „contractul de muncă" şi de a „dispune cu privire la încetarea acestuia". Faţă de aceste reţineri nu se putea primi apărare în sensul că hotărârea nr. 25/2004 era obligatorie pentru A.G.A. fiind dată în baza Legii nr. 19/2000 şi a Legii nr. 53/2003.
Faţă de susţinerile membrilor prezenţi la A.G.A. consemnate în procesul verbal din 17 februarie 2004, corect a reţinut instanţa că hotărârea a fost luată cu încălcarea dispoziţiilor art. 121, raportat la art. 115 din Legea nr. 31/1990, semnarea procesului verbal de către aceştia având doar semnificaţia participării la şedinţă şi nu acordul lor cu privire la ţinerea adunării situaţie în care au fost nesocotite şi dispoziţiile art. 158 din Legea nr. 131/1990.
Pentru motivele arătate reţinându-se legalitatea deciziei recurate s-a respins, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A. SA Vâlcea, împotriva deciziei nr. 226 din 22 septembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2668/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2683/2005. Comercial → |
|---|
