ICCJ. Decizia nr. 2675/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 1 martie 2004, reclamanta SC D. SRL Târgoviște, a chemat în judecată pe pârâta B.C.C., sucursala Târgoviște, pentru ca prin hotărâre să se constate nulitatea filelor C.E.C., să fie obligată pârâta să anuleze incidentul de plată major cu cec pe care l-a declarat în calitate de persoană declarantă și să solicite C.I.P. anularea informațiilor pe incidentele de plăți privind societatea declarantă.
Totodată a solicitat să fie citată în cauză SC D.C. SRL București, pentru a-i fi opozabilă hotărârea ce va fi pronunțată în cauză.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, în baza relațiilor comerciale avute cu SC D.C. SRL București și la solicitarea acesteia a emis trei file C.E.C. cu scadență în lunile iunie, iulie și august 2004, dar s-a constatat lipsa disponibilului în contul trăgătorului. Totodată, reclamanta a mai arătat că nu se putea constata incidentul de plată major declarat, în baza art. 2 lit. c) punctul C 1 din regulamentul privind organizarea și funcționarea la B.N.R. a C.I.P., decât dacă filele C.E.C. respective erau valabile dar acestea erau nule, nefiind întocmite conform dispozițiilor din Normele-cadru B.N.R., privind comerțul făcut de societățile bancare și celelalte societăți de credit cu cecuri, pe baza Legii nr. 59/1934 asupra cecului, modificată prin Legea nr. 83/1994.
Prin sentința nr. 572 din 30 martie 2004, Tribunalul Dâmbovița a respins excepția necompetenței materiale invocată de pârâta B.C.C. SA și a admis cererea reclamantei SC D. SRL Târgoviște constatând, în contradictoriu cu B.C.C., sucursala Târgoviște, nulitatea filelor C.E.C.
Totodată, a fost obligată B.C.C. să anuleze incidentul de plată major prin C.E.C. declarat la C.I.P. și să solicite C.I.P. anularea informațiilor privind incidentele de plăți.
Hotărârea tribunalului a rămas definitivă în baza deciziei nr. 563 din 29 iulie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul pârâtei B.C.C. SA, sucursala Târgoviște.
Cu actul înregistrat la 24 august 2004, pârâta B.C.C. SA a formulat motive de recurs susținând, în esență, următoarele:
- în mod greșit s-a respins primul său motiv de apel legat de împrejurarea că primul capăt de cerere, respectiv anularea filelor C.E.C. trebuia respins ca rămas fără obiect, hotărârile fiind nelegale, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.;
- hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece legea cecului nu impune existența semnăturii explicate ci doar unele elemente obligatorii care au fost respectate;
- hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii, conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ.;
- decizia curții de apel a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 1 din Legea nr. 59/1934, asupra cecului care stabilește mențiunile obligatorii ale unui C.E.C. și a făcut o greșită interpretare a pct. 57 din Normele-cadru ale B.N.R.;
- instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, respectiv cel legat de nulitatea cecului datorită unor motive formale.
Recursul pârâtei este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că obiectul litigiului îl constituie cererea reclamantei SC D. SRL Târgoviște, pentru constatarea nulității a trei file C.E.C. și anularea incidentului de plată major cu C.E.C., declarat de pârâta recurentă.
Instanțele au considerat că cererea este întemeiată în raport de dispozițiile Legii nr. 59/1934 asupra cecului, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 83/1994, dar și în raport de Normele-cadru emise de B.N.R. și regulamentul privind organizarea și funcționarea B.N.R. și a C.I.P.
Primul motiv de recurs se referă la împrejurarea că instanțele s-au pronunțat asupra unui capăt de cerere rămas fără obiect prin anularea filelor C.E.C. în discuție, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Curtea de apel a înlăturat în mod corect această critică a recurentei reținând că, prin cererea introductivă de instanță s-a cerut constatarea nulității absolute a celor trei documente, iar sub aspectul investirii instanței, aceasta era obligată să se pronunțe în legătură cu constatarea nulității cecurilor, conform art. 129 alin. (6) C. proc. civ., fiind irelevantă anularea anterioară a acestora.
Recurenta a mai susținut că instanța de apel a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 1 și 11 din Legea nr. 59/1934, reținând că pe fila C.E.C. trebuie să apară o "semnătură explicată", dispoziții care nu au fost respectate la cecurile în litigiu.
în realitate, pentru corecta analiză a valabilității cecului este necesar să fie coroborate cele două texte ale legii asupra cecului, deoarece art. 1 se referă la conținutul acestui document bancar, iar art. 11 conține dispoziții detaliate cu privire la semnătura de pe C.E.C., așa încât și sub acest aspect instanțele au aplicat corect legea.
Recurenta a criticat decizia atacată și în raport de prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susținând că în mod greșit au fost invocate dispozițiile art. 27 și 28 din Normele cadrul B.N.R., deoarece aceste texte nu vin în sprijinul soluției adoptate de instanțe.
Nici această critică nu poate fi primită deoarece, referirea la cele două articole din normele-cadru s-a făcut în contextul analizei asupra semnăturii trăgătorului și au condus la concluzia că filele cec nu îndeplineau condițiile pentru a fi folosite ca instrumente de plată valabile.
Recurenta a mai invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în susținerea motivului de recurs care viza interpretarea eronată a art. 1 din Legea nr. 59/1934, susținând că acest text nu prevede sancțiunea nulității pentru lipsa "semnăturii explicate".
în conformitate cu art. 1 din legea asupra cecului, acesta trebuie să cuprindă în mod necesar mai multe elemente printre care, la pct. 6, s-a prevăzut semnătura celui care emite cecul.
Interpretarea acestor dispoziții legale nu poate fi corectă dacă nu se analizează prevederile art. 11 din Legea nr. 59/1934 precum și punctul 57 din Normele-cadru ale B.N.R. emise în baza legii asupra cecului care stabilesc obligatoriu ca orice semnătură a unui C.E.C. să cuprindă numele și prenumele sau firma celui care se obligă.
Această prevedere a legii a fost completată prin normele-cadru arătate mai sus care, la pct. 57 alin. (2) au prevăzut că B.N.R. și societățile bancare nu vor accepta decât cecuri care au semnătura explicată, interpretarea dată de instanțe fiind, ca atare, cea corectă.
Susținerea recurentei potrivit căreia normele-cadru nu prevăd nici o sancțiune pentru lipsa "semnăturii explicate" nu poate fi primită întrucât dispozițiile acestor norme sunt emise în aplicarea art. 11 din legea cecului, articol ce cuprinde o dispoziție imperativă referitoare la semnătură, cele două texte neputând fi interpretate în mod separat.
în dezvoltarea aceluiași motiv de recurs, B.C.C. SA a mai arătat că interpretând, astfel legea instanțele au soluționat pricina cu depășirea puterii judecătorești, dar susținerea sa este greșită, deoarece textul art. 304 pct. 4 nu se referă la modul în care se face interpretarea legii ci la situațiile în care s-au încălcat atribuțiile puterii judecătorești stabilite prin Constituția României și legea privind organizarea judiciară, ceea ce nu este cazul în speță.
Ultima critică legată de interpretarea dată de instanțe Legii nr. 59/1934, se referă la faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului legat de imposibilitatea invocării excepțiilor formale de către reclamanta-intimată.
în realitate, pct. 258 din Normele-cadru B.N.R., a fost emis în aplicarea art. 55 din legea asupra cecului și se referă la somația de executare, instrument care nu a fost utilizat în cazul celor 3 cecuri, pentru care s-a solicitat constatarea nulității lor.
în concluzie, prin coroborarea dispozițiilor art. 2 din legea cecului (din care rezultă că titlul căruia îi lipsește una din condițiile prevăzute la art. 1 nu va fi socotit C.E.C.) cu prevederile art. 11 și normele bancare emise în aplicarea legii, reiese că instanțele au ajuns la o concluzie corectă cu privire la nulitatea absolută a cecurilor, iar recursul pârâtei va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
Pe de altă parte, motivul de recurs legat de anularea înscrierii în C.I.P. a rămas fără obiect prin împlinirea termenului de un an de la data înregistrării incidentului de plată major la C.I.P., conform art. 54 din regulamentul privind organizarea și funcționarea la B.N.R. a C.I.P.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2674/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2691/2005. Comercial → |
|---|
