ICCJ. Decizia nr. 2671/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 22 octombrie 2003, reclamanta SC M. SRL, din comuna Ionești, a chemat în judecată pe pârâta SC R.I.C. SRL Vâlcea, pentru rezilierea contractului de închiriere nr. 95/1996, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a închiriat pârâtei un spațiu comercial de 800 mp. situat în Vâlcea, str. Cozia dar aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a achita chiria în valoare de 2.000 dolari S.U.A. lunar.
Prin sentința nr. 218/ C din 25 februarie 2004, Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea ca neîntemeiată, reclamanta fiind obligată la plata sumei de 30.000.000 lei cheltuieli de judecată, cu motivarea că din probele dosarului rezultă că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile, prevăzute de art. 4 alin. (3) din contractul de închiriere, care să atragă rezilierea acestuia.
împotriva acestei sentințe au formulat apel ambele părți, iar prin decizia nr. 225/A/C din 22 septembrie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins apelul reclamantei SC M. SRL Ionești, aceasta fiind obligată la plata sumei de 38.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Totodată a fost admis apelul societății comerciale pârâtă și s-a schimbat în parte sentința în sensul că s-au stabilit cheltuielile de judecată în sarcina reclamantei la suma de 51.000.000 lei (în loc de 30.000.000 lei), fiind menținută în rest sentința.
Cu actul înregistrat la 28 octombrie 2004, reclamanta SC M. SRL, a formulat recurs împotriva acestei decizii susținând următoarele:
- din probele administrate rezultă că plata chiriei pentru luna octombrie 2000 nu s-a făcut, iar instanțele și-au însușit în mod eronat punctul de vedere al societății pârâte;
- instanțele au considerat valabilă chitanța prezentată de pârâtă pentru octombrie 2000 fără să administreze probe în acest sens, pronunțând astfel hotărâri netemeinice;
- ambele instanțe au luat în considerare răspunsul la interogatoriu dat de reclamantă într-o altă pricină, care avea alt obiect;
- în final, recurenta a solicitat modificarea hotărârilor și constatarea rezilierii de drept a contractului în baza pactului comisoriu inclus în contractul de închiriere.
Recursul reclamantei este fondat în sensul celor ce se vor arăta.
Din actele dosarului rezultă că între părți s-a încheiat contractul nr. 95 din 10 ianuarie 1996, prin care reclamanta SC M. SRL Ionești, a închiriat pârâtei SC R.I.C. SRL un spațiu comercial de 800 mp. situat în strada Cozia din Vâlcea, pentru care locatarul urma să achite suma de 2.000 dolari S.U.A. lunar.
Invocând clauza înscrisă în art. 4 alin. (3) din contract, reclamanta a solicitat ca instanța să constate că, datorită neplății chiriei pentru luna octombrie 2000 a intervenit rezilierea contractului în baza pactului comisoriu expres.
Critica recurentei reclamante se referă la modul în care instanțele au interpretat dovezile prezentate de pârâtă pentru executarea obligației de plată a chiriei, respectiv chitanțele aflate în copie la dosarul de fond, cu care intimata a susținut că s-a făcut plata chiriei pentru perioada în discuție.
în legătură cu aceste documente, reclamanta a susținut în mod constant că nu pot face dovada încasării sumei pentru luna octombrie 2000, deoarece sunt datate noiembrie 2000, iar din modul în care se făceau plățile și din ordinea numerelor din chitanțier, rezultă că cele două chitanțe nu fac dovada achitării sumei.
în raport de susținerile reclamantei și în virtutea rolului activ, instanța de apel avea îndatorirea de a pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize de specialitate pentru verificarea autenticității documentelor prezentate de debitoare, hotărârea curții de apel fiind netemeinică, urmând a fi casată conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
Cu ocazia rejudecării apelului, instanța va administra și alte dovezi de natură să elucideze situația plății chiriei pentru perioada în litigiu, deoarece, numai în acest mod se poate face aplicarea clauzei ce cuprinde pactul comisoriu expres.
Astfel, vor fi avute în vedere și înscrisurile prezentate de părți la termenul de judecată al recursului (15 aprilie 2005), inclusiv raportul de constatare tehnico-științific al I.P.J. Vâlcea întocmit cu referire la documentele de plată în litigiu.
în consecință, a fost admis recursul, a fost casată decizia curții de apel, iar pricina a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe pentru considerentele mai sus arătate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2776/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2659/2005. Comercial → |
|---|
