ICCJ. Decizia nr. 2703/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2703/2005
Dosar nr. 154/2005
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC P. SA Timişoara, a chemat în judecată pe pârâta A.P.A.P.S., solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 591.405.600 lei, reprezentând cota de 60% din ratele achitate către P.P., care trebuie returnată, potrivit art. 36 din OUG 88/1997, actualizată la data introducerii acţiunii.
Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă 2915 din 9 septembrie 2003, a respins acţiunea, considerând inaplicabile dispoziţiile art. 8 fiind Legea 55/1995 şi ale art. 36 din O.U.G 88/1997 faţă de momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare a acţiunilor F.P.S., 24 februarie 1995.
Curtea de Apel Timişoara, soluţionând apelul declarat de reclamantă, prin Decizia nr. 42 din 10 decembrie 2003, a admis cererea, a schimbat în tot sentinţa atacată, a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 591.405.600 lei, cu cheltuieli de judecată în sumă de 37.984.668 lei.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că între reclamantă şi F.P.S. s-a încheiat la data de 24 februarie 1995, contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni, supus art. 8 din Legea 55/1995, abrogat de OUG 59/1997, dar intrat în vigoare prin OUG 59/1997 şi 88/1997, contractul fiind încheiat anterior intrării în vigoare a OUG 88/1997, determină aplicarea facilităţilor prevăzute de lege, de care reclamanta beneficiază.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ.
Recurenta susţine că anterior intrării în vigoare a Legii 55/1995 a fost încheiat contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni (19 iunie 1995), dar reglementarea a fost abrogată pentru ca ulterior să intre în vigoare într-o formă mai nuanţată, respectiv cu menţiunea ca M.F. să exercite controlul respectării destinaţiei cotei de 60%, iar pe de altă parte în momentul semnării contractului de vânzare cumpărare să fi existat sistemul de facilităţi.
Astfel, actele normative ulterioare OUG 59/1997 au menţinut condiţiile specifice pentru acordarea facilităţilor.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Legea 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare, a instituit prin art. 8 sistemul de facilităţi pentru societăţile comerciale privatizate, constând în acordarea cu titlu gratuit a acţiunilor vândute de F.P.S. în cotă de până la 60%, pentru stingerea datoriilor înregistrate în contabilitatea societăţii, până la data intrării în vigoare a legii.
Pentru societăţile comerciale privatizate anterior adoptării legii acestea sunt beneficiare ale sistemului de facilităţi numai pentru notele de rambursare a creditului acordat prin contractul încheiat cu F.P.S., care devin exigibile după această dată.
Prin OUG 88/1997 s-a menţinut sistemul de facilităţi acordat prin Legea 55/1997, numai pentru contractele încheiate până la data intrării în vigoare a ordonanţei (art. 36).
Contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni ale F.P.S., a fost încheiat la data de 24 februarie 1995, iar ratele au fost plătite de reclamantă şi după intrarea în vigoare a Legii 55/1995, aşa încât societatea comercială beneficia de facilităţile stabilite prin art. 8.
În condiţiile în care dispoziţiile art. 4 din OUG 59/1997 au abrogat art. 8 din legea menţionată, facilităţile nu-şi mai puteau produce efectul; însă OUG 88/1997 reia norma abrogată. Astfel, nu se poate interpreta, într-un alt, mod dispoziţiile art. 36 din actul normativ citat decât în sensul producerii efectelor juridice, actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat, adică, sistemul de facilităţi privind sumele ce se lasă gratuit la dispoziţia societăţii comerciale, pentru a fi folosite pentru investiţii, se aplică contractelor care au fost încheiate până la data de 29 decembrie 1997, data intrării în vigoare a normei (OUG 88/1997), iar intervalul de timp de la încheierea contractului e cuprinsă în perioada dinaintea datei menţionate.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei civile 42 din 10 decembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 42 din 10 decembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2689/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2705/2005. Comercial → |
|---|
