ICCJ. Decizia nr. 2735/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 21 august 2002, reclamanta D.S. Suceava a chemat în judecată pârâta SC C.I. SRL Suceava, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 382.913.592 lei cu titlu de preț, 4.144.829.809 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
Pârâta prin întâmpinare a invocat excepția de prematuritate a acțiunii raportat la art. 7201C. proc. civ., iar sub aspect reconvențional a solicitat obligarea reclamantei la restituirea sumei de 170.295.000 lei achitată cu titlu de garanție, actualizată la momentul plății.
Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă 1984 din 24 octombrie 2003 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 338.313.391 lei, cu titlu de penalități de întârziere și la cheltuieli de judecată și cererea reconvențională și a obligat reclamanta să restituie pârâtei suma de 170.295.700 lei încasată cu titlu de garanție și la cheltuieli de judecată.
împotriva hotărârii au declarat apel ambele părți.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 57 din 22 aprilie 2004 a respins apelurile ca nefondate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut cu privire la apelul reclamantei, din analiza probelor administrate, respectiv a expertizei efectuate, că masa lemnoasă livrată a prezentat deficiențe de calitate, astfel că, în mod corect, prima instanță a reținut că la contractul nr. 14582/1999 penalitățile de întârziere în decontare datorate, sunt de 14.017.755 lei, având în vedere și plățile efectuate în avans de către pârâtă, iar la contract penalitățile în decontare sunt de 324.295.632 lei.
Cu privire la apelul pârâtei a reținut că dovezile de la dosar atestă îndeplinirea procedurii de conciliere prealabilă încât, excepția de prematuritate a acțiunii nu este fondată, iar cu privire la actualizarea sumei reținută cu titlu de garanție, aceasta poate fi solicitată cu ocazia executării silite.
împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs ambele părți.
Reclamanta a criticat soluția instanței de apel în legătură cu actualizarea plăților anticipate făcute de pârâtă în lipsa unei clauze contractuale și pentru că nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate, cu referire expresă la situația reieșită din nota de constatare din 19 iunie 2000, deficiențele de calitate fiind cunoscute de pârâtă încă de la această dată încât, apărările pârâtei trebuiau înlăturate și acțiunea admisă în totalitate.
în drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pârâta a criticat soluția deoarece, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, motiv prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv că instanța nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de apărare și dovezi administrate hotărâtoare, motiv prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. arătând, în fapt, că nu s-a dispus actualizarea sumei cerută prin cererea reconvențională deși în considerentele hotărârii instanței de fond, cererea s-a apreciat ca fondată, iar excepția de prematuritate a acțiunii nu a fost analizată.
Referitor la recursul formulat de către reclamantă se constată că instanța de apel a cenzurat concluziile raportului de expertiză având în vedere ansamblul probelor administrate, deci și nota de constatare din 19 iunie 2001 privitoare la deficiențele de calitate și situația plăților în avans și cu întârziere și reținând ca juste aceste concluzii, a respins apelul reclamantei pronunțându-se expres asupra tuturor criticilor, astfel că nu a încălcat dispozițiile art. 295 C. proc. civ. și nici ale art. 969 C. civ., deoarece, a dat eficiență clauzei penale în raport de culpa contractuală.
Așa fiind, recursul reclamantei va fi respins, motivele întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind nefondate.
Referitor la recursul formulat de către pârâtă s-a invocat greșita interpretare a actului juridic dedus judecății fără ca recurenta să dezvolte în ce constă greșeala instanței de judecată încât acest motiv este nefondat ca și celelalte motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. deoarece, instanța de apel s-a pronunțat asupra excepției de prematuritate, aprecierea concludenței actelor privind îndeplinirea concilierii fiind o chestiune de fapt care scapă cenzurii acestei instanțe, iar actualizarea sumei achitată cu titlu de garanție contract constituie, într-adevăr, o problemă de executare silită așa cum a reținut instanța de apel, în concordanță cu dispozițiile art. 371 C. proc. civ., recurenta pârâtă neîndeplinind, altfel, cerințele impuse de art. 112 C. proc. civ., privitoare la precizarea cuantumului și timbrarea cererii pentru ca instanțele să se poată pronunța pe această cale.
Așa fiind, nici recursul pârâtei întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., nu a fost fondat încât, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., au fost respinse ambele recursuri.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2294/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2409/2005. Comercial → |
|---|
