ICCJ. Decizia nr. 2748/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1225 din 29 aprilie 2004, Tribunalul Timiș, secția comercială, a luat act de renunțarea la judecata cererii principale formulată de reclamantul V.O.G., împotriva pârâților SC V. SRL și R.W. și a admis cererea conexată formulată de reclamantul de mai sus și a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. a SC V. SRL din 30 septembrie 2003 și a procesului verbal încheiat la aceeași dată.
Prin decizia civilă nr. 406 din 29 septembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis recursul declarat de pârâtul SC R.W. și a obligat reclamantul către aceasta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea acțiunii principale și la a cărei judecată s-a renunțat și a respins apelul formulat de aceeași parte în privința soluției dată în cererea reconvențională și conexă.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții SC V. SRL și R.W.
Prin actul de procedură aflat la dosar s-a pus în vedere recurentei pârâte SC V. SRL să timbreze recursul cu 325.000 lei taxă judiciară de timbru, obligație neonorată încât, în baza art. 20 din Legea nr. 146/1997 modificată, recursul acesteia va fi anulat ca netimbrat.
Recurentul pârât R.W. a criticat hotărârea pentru nelegalitate invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că instanța de apel a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 187 din Legea nr. 31/1990, atunci când a reținut că legea condiționează modificarea actelor constitutive de acordul tuturor asociaților și nu de votul acestora și pe cale de consecință, a tras o concluzie eronată apreciind ca nevalabilă hotărârea luată de A.G.E.A. din 30 septembrie 2003, prin care s-a revocat din funcția de administrator reclamantul V.O.G. și a fost desemnată o altă persoană, cu atât mai mult cu cât, în această situație, erau incidente dispozițiile art. 145 din aceeași lege potrivit cărora administratorul care este interesat într-o anumită operațiune trebuie să se abțină de la a delibera cu privire la acea operațiune.
Prin urmare, a solicitat admiterea recursului, schimbarea deciziei în sensul admiterii cererii reconvenționale și respingerii cererii conexe formulată de reclamant.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 187 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților în afară de cazul în care legea sau actul constitutiv prevede altfel.
Acest text de lege derogă de la regula majorității absolute prevăzută de alineatul (1) al aceluiași articol și desigur, în interpretarea legală a acestuia, este evident că este vorba de votul pozitiv al tuturor asociaților, soluția fiind impusă de caracterul intuitu personae al societății cu răspundere limitată și cu privire la care se poate deroga prin actul constitutiv în sensul aprobării unei majorități care nu poate fi inferioară majorității prevăzută de art. 187 alin. (1) sau, după caz, celei prevăzută prin statut în cazul situațiilor reglementate de art. 187 alin. (1) din lege.
Articolul 187 alin. (2) nu se coroborează cu art. 188 alin. (3) pentru că în această situație se are în vedere ipoteza neîntrunirii "majorității" și nu a votului "tuturor asociaților" așa cum reglementează art. 187 alin. (2), desigur această interpretare nefiind valabilă în ipoteza în care prin constituție sau lege s-a derogat (și nu se poate lua o hotărâre valabilă devenind incident art. 188 alin. (3), din cauza neîntrunirii majorității cerute de lege sau de actul constitutiv, absolută sau calificată.
în cauză, nu s-a dovedit o asemenea derogare încât în mod legal și cu o interpretare corespunzătoare instanța de apel a concluzionat că era necesar votul tuturor asociaților, deci și al reclamantului, fiind vorba de o modificare a actului constitutiv, iar în lipsa acestuia hotărârea A.G.E.A. este nulă.
Cât privește invocarea art. 145 din lege în susținerea motivului de nelegalitate, aceasta este greșită deoarece, așa cum a motivat și instanța de apel, textul are în vedere o obligație de fidelitate și se referă la operațiunile sau contractele cu societatea și nu modificarea actelor constitutive care se poate face prin voința celor care le-au încheiat.
De altfel, asociatul s-a retras din societate, aceasta fiind singura soluție legală în lipsa votului tuturor.
Așa fiind, hotărârea instanței de apel a fost la adăpost de criticile formulate, fiind dată cu interpretarea corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie, încât în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2771/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2767/2005. Comercial → |
|---|
