ICCJ. Decizia nr. 2767/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea adresată Judecătoriei sectorului 3 București, la data de 7 ianuarie 2004, B.E.J. D.S. a solicitat acestei instanțe încuviințarea executării silite prin proprie până la concurența sumei de 335.736.449 lei, asupra conturilor debitoarei, SC C.I. SA aflate la terțul poprit B.R., la cererea creditorului SC C.R.S. SA din data de 9 decembrie 2003, în baza titlului executoriu, reprezentat de decizia civilă nr. 38 din 9 ianuarie 1998, pronunțată de Curtea de Apel București, sumă actualizată cu rata inflației de la data rămânerii definitive a menționatei decizii, cu cheltuieli de executare.
Prin încheierea pronunțată la data de 12 ianuarie 2004, Judecătoria sectorului 3 București a admis excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, cu consecința respingerii cererii de încuviințare a executării silite prin poprire formulată de creditoarea SC C.R.S. SA, împotriva debitoarei SC C.I. SA, în contradictoriu cu terțul poprit B.R., ca prescrisă.
Spre a hotărî astfel, instanța de executare, având în vedere sentința civilă nr. 7536 din 20 noiembrie 2000, pronunțată de Tribunalul București, a considerat că motivul de întrerupere a prescripției dreptului de a cere executarea silită invocat de creditoare prin cererea formulată, nu se justifică, întrucât procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, nu s-a deschis față de debitoare și, constatând că, în cauză, nu s-a făcut dovada intervenirii altor cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, a făcut aplicarea art. 405 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ.
Secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 360, pronunțată la data de 28 iunie 2004, a admis apelul formulat de debitoare împotriva acestei hotărâri pe care a anulat-o și, evocând fondul, a încuviințat executarea silită, prin poprire asupra conturilor pe care debitoarea le are deschise la terțul poprit până la concurența sumei de 335.736.449 lei, actualizată, plus cheltuieli de executare în cuantum de 9.297.500 lei.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că prescripția a fost întreruptă, în cauză, prin aflarea debitoarei în stare de faliment până la data de 20 noiembrie 2000, astfel că, în conformitate cu art. 31 și art. 32 din Legea nr. 64/1995, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 20 noiembrie 2003, iar depunerea cererii de executare silită la data de 9 decembrie 2003, s-a făcut înăuntrul acestui termen.
împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs intimata debitoare, SC C.I. SA, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ.
în motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a art. 31 și 32 din Legea nr. 64/1995, ignorând neîndeplinirea în speță a condițiilor de aplicabilitate a acestor texte, critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta nedezvoltând motivul invocat, prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., spre a putea fi analizat.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, apreciind ca fiind legală și temeinică decizia atacată.
Recursul este fondat.
Astfel, este de observat că, reținând efectele continuării procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995, cu referire la art. 31 și art. 32, în redactarea și cu numerotarea anterioară republicării din 1999, între data de 10 noiembrie 1997, când Tribunalul București a pronunțat sentința civilă nr. 4132, prin care a respins contestația debitoarei SC C.I. SA și data de 20 noiembrie 2000, când această hotărâre a fost desființată, prin sentința civilă nr. 7536, pronunțată de Tribunalul București, urmare a admiterii cererii de revizuire formulată de debitoare și, pe fond, admisă contestația acesteia și respinse cererile creditorilor, ca argument al "întreruperii" prescripției, instanța de apel a nesocotit atât dispozițiile art. 16 alin. (2) din decretul nr. 167/1958, potrivit cărora prescripția nu este întreruptă atunci când cererea de chemare în judecată sau de executare a fost respinsă, situație în care s-a aflat și cererea creditoarei de înscriere la masa credală a debitoarei, formulată la data de 17 martie 2000, urmare a sus arătatei sentințe a Tribunalului București nr. 7536 din 20 noiembrie 2000, cât și pe cele ale legii speciale precizate, referitoare la "suspendarea" curgerii termenelor de prescripție "a acțiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, care sunt anterioare cererilor introductive", în lipsa unei astfel de cereri până la data de 9 noiembrie 2003, când creditoarea a depus cererea dedusă judecății, deci după data pronunțării hotărârii care a înlăturat efectele deschiderii și continuării procedurii declanșate prin sentința anulată.
Așa fiind, a constatat incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în cauză, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., a admis recursul, a modificat, în tot, decizia atacată, în sensul că a respins, ca nefondat, apelul formulat de creditoare împotriva încheierii instanței de executare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2748/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2731/2005. Comercial → |
|---|
