ICCJ. Decizia nr. 2745/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2043 din 28 martie 2003, reclamanta SC V. SRL Botoșani și reclamantul V.C.C. au chemat-o în judecată pe pârâta B.R.D., sucursala Botoșani, pentru a se dispune anularea contractului de cesiune de creanță din 5 octombrie 2001, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, din oficiu, a introdus în cauză lichidatorul judiciar desemnat la reclamantul care se află în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, acesta însușindu-și acțiunea, cu completarea că există motive de constatare a nulității absolute, dat fiind că semnarea contractului de către V.C., în calitate de director pentru reclamant este nelegală, acesta neavând calitatea și împuternicirea să angajeze unitatea, asociat unic fiind V.C.C.
La data de 9 mai 2003, V.C. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând anularea contractului de cesiune de creanță, cu motivarea că l-a semnat numai el, având o dublă reprezentare și că, ulterior încheierii contractului, asociatul unic al reclamantului V.C.C. a refuzat să mai semneze contractul.
Prin sentința nr. 279 din 12 martie 2004, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea principală și cererea de intervenție în nume propriu, ca nefondate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt date elemente privind nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță având în vedere că acesta se încheie prin simplul consimțământ al părților, considerându-se suficient să fie semnat numai de cedent, semnătura cesionarului nefiind obligatorie.
în speță, însă consimțământul cesionarei a fost dat prin intervenientul V.C., cesionara făcând de altfel plăți în contul debitoarei.
Prin decizia nr. 166 din 9 septembrie 2004, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta B.R.D., sucursala Botoșani și, de asemenea, a respins, ca nefondate apelul reclamantului V.C.C. și cererile de aderare la apel formulate de V.C. și SC E.L. SRL Iași, în calitate de reprezentant al SC V. SRL Botoșani, împotriva sentinței tribunalului.
în motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut referitor la excepția lipsei calității procesuale a apelantului V.C.C., invocată de pârâtă că nu este întemeiată, având în vedere faptul că acțiunea a fost promovată la instanța de fond atât de către SC V. SRL Botoșani, prin reprezentantul său legal V.C.C., cât și de către acesta în nume propriu.
Motivele de apel au fost apreciate ca fiind nepertinente, nefiind îndeplinite cerințele art. 953, 960 și 961 C. civ.
Privind cererile de aderare s-a reținut că nu pot fi primite deoarece nu se poate reține lipsa consimțământului cesionarei SC V. SRL Botoșani, contractul de cesiune fiind semnat valabil de reprezentantul cesionarei și nici motivele ce privesc cauza ilicită și imorală și cele referitoare la frauda și mijloacele dolosive folosite de bancă la încheierea contractului de cesiune de creanță, acestea neavând nici un suport probator.
împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul V.C.C., întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recurentul susține astfel că greșit instanța de apel a reținut că motivele de apel invocate nu au nici un suport probator, atât timp cât documentele pe care se sprijină susținerile sale se regăsesc în dosarul cauzei și ele dovedesc că sunt îndeplinite cerințele art. 953, 960 și 961 C. proc. civ., acestea referindu-se la fraudă, mijloace dolosive, eroare /dol și înșelăciune, faptă prevăzută de legea penală la art. 215 (1), (3) și (5) C. pen. și care nu poate fi confundată cu neexecutarea unei obligații contractuale.
La data de 9 mai 2005, intimatul - intervenient V.C. a depus o cerere de aderare la recursul declarat de reclamant, solicitând admiterea acestuia și modificarea deciziei pronunțate de curtea de apel, în sensul de a se contesta nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță nr. 1854/2001, intervenit între SC V. SRL Botoșani, în calitate de cesionar și B.R.D. G.S.G. SA Botoșani, în calitate de cedent, motivele exprimate în motivarea cererii fiind, în esență, similare celor formulate în recursul reclamantului.
în legătură cu recursul declarat de reclamantul V.C.C., se constată următoarele:
Prin modul în care a fost redactat recursul reclamantului, exprimând doar simple nemulțumiri ale acestuia față de decizia pronunțată de curtea de apel, nu se poate considera că a formulat critici fondate, de natură să justifice schimbarea deciziei recurate, în condițiile art. 304 C. proc. civ.
Ca atare, se reține că instanțele care s-au pronunțat în cauză au dat o dezlegare corectă litigiului dedus judecății, atât în ce privește excepțiile, dar și pe fondul cauzei.
S-a stabilit astfel judicios că, în raport de probele existente la dosar, nu sunt întrunite elementele care să conducă la nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță, nici una din cerințele art. 953, 960 și 961 C. civ., neregăsindu-se în speță.
Din actele aflate la dosar, rezultă indubitabil că în contractul de cesiune de creanță, contract încheiat prin simplul consimțământ al părților, a existat semnătura cedentului, iar în ce privește consimțământul cesionarei, acesta a fost dat de intervenientul V.C.C., conform specimenului de semnătură aflat la dosar, cesionara făcând și plăți în contul datoriei.
De asemenea, nu se poate reține că pârâta B.R.D. s-ar fi angajat ca odată cu cesionarea creanței să asigure cesionarei introducerea în deplină proprietate a bunurilor constituite garanție, în baza unui contract de ipotecă, deoarece banca nu are o astfel de competență, cum nu se poate reține nici existența unei clauze ilicite sau imorale inserate în art. 3.1 din contract, dosar fond, întrucât această clauză prevede conform voinței părților daune interese compensatorii, în cazul desființării contractului de cesiune, determinată de neexecutarea obligațiilor asumate și, drept urmare, nu se poate aprecia că este o clauză nelegală sau imorală.
în consecință, având în vedere considerentele mai sus arătate, recursul reclamantului se va respinge, ca fiind nefondat.
în ce privește cererea de aderare la recurs, formulată de intervenientul V.C.C. a fost respinsă, ca inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 2931alin. (1), coroborate cu cele ale art. 296 și 316 C. proc. civ., deoarece intervenientul nu a avut calitate de parte potrivnică recurentului - reclamant, care printr-o cerere proprie a tins la schimbarea soluției pronunțate, așa cum cere textul legal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2740/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2752/2005. Comercial → |
|---|
