ICCJ. Decizia nr. 2739/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea adresată Tribunalului Sibiu la data de 21 iulie 2003, ulterior precizată, reclamanții L.E. și SC A. SA, au solicitat, în contradictoriu cu SC I.T.S. SA, anularea hotărârii A.G.A. societății pârâte din data de 31 mai 2003.
Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu, prins sentința civilă nr. 45/ C pronunțată la data de 13 ianuarie 2004, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamanților, cu motivarea că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 150 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, iar cauza de nulitate invocată nu subzistă, întrucât SC E.S.C. SRL, M.F., B.G. și A.E. au participat la A.G.P. SC I.T.S. SA din data de 31 mai 2003 și au votat în calitate de acționari.
Apelul formulat de reclamanți împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 176/ A, pronunțată la data de 31 mai 2004.
Spre a hotărî astfel, instanța de apel, analizând temeiul de drept al acțiunii introductive: art. 150 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, în raport de situația de fapt prezentată, a apreciat că acest text nu justifică afirmația că persoanele indicate ca fiind administratori împotriva cărora s-a declanșat acțiunea în răspundere, și-au pierdut dreptul de a vota în adunarea generală, întrucât calitatea lor de acționari le conferă, legal și statuar, dreptul de a participa la formarea voinței sociale chiar după încetarea contractului lor de mandat cu societatea, apreciind că, față de cerințele art. 294 C. proc. civ., în apel nu se poate prezenta o altă stare de fapt și un alt temei de drept, respectiv art. 115 din evocatul act normativ.
împotriva deciziei pronunțată în apel au formulat recurs apelanții reclamanți, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel a aplicat, greșit, prevederile art. 294 C. proc. civ., deși avea posibilitatea să analizeze legalitatea hotărârii apelate prin prisma textelor legale invocate în fața instanței de fond.
Recursul este nefondat.
Astfel, examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că instanța de apel a analizat, exhaustiv, motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat cererea introductivă, apreciind, cu justețe, că, în speță, pentru motivele arătate, art. 150 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, nu poate constitui temei legal pentru acțiunea în anularea Hotărârii A.G.A. SC I.T.S. SA din data de 31 mai 2003, față de cerințele art. 131 alin. (2) din menționata lege.
Cum art. 294 alin. (1) C. proc. civ., consacrând regula "tantum devolutum quantum judeicatum" prevede că, în apel, nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, instituind principiul inadmisibilității modificării elementelor menționate și cum prin cererea de apel, prezentându-se o altă situație de fapt decât cea cuprinsă în cererea introductivă, s-a indicat un alt temei de drept: art. 195 din Legea nr. 31/1990, republicată, rezultă că, în mod corect, instanța de control judiciar, sesizând inadmisibilitatea acestui demers, a evocat precizatele prevederi procedurale.
Așa fiind Curtea, a constatat nefondate criticile formulate prin cererea de recurs și neîndeplinite, în cauză, condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins această cerere.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1143/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2740/2005. Comercial → |
|---|
