ICCJ. Decizia nr. 2777/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2777/2005
Dosar nr. 6227/2004
Şedinţa publică din 12 mai 2005
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Secţia comercială a Tribunalului Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 8747 pronunţată la 27 noiembrie 2003, a respins excepţia prescrierii dreptului la acţiunea introdusă de reclamanta SC R.C., cu sediul în Constanţa, prin care a solicitat obligarea celui în culpă dintre pârâţii SC L.W. SRL, cu sediul în Constanţa, C.M. şi P.N., la plata sumei de 301.956.228 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor al căror preţ a fost achitat şi care nu au fost predate reclamantei, la care urmează a se adăuga şi reactualizarea acesteia şi a sumei de 23.185.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată şi a respins acţiunea ca nefondată, obligând reclamanta la 1.000.000 lei cheltuieli de judecată către C.M.
Prima instanţă a reţinut că termenul de 6 luni invocat de pârâţi nu mai există, art. 4 alin. (1) din decretul nr. 167/1958 fiind abrogat prin art. 150 alin. (1) din C.R.
În legătură cu fondul litigiului s-a reţinut că nu s-a făcut dovada nelivrării mărfurilor, existând factură necontestată de reclamantă, care a şi achitat-o, iar lipsa avizului de expediţie nu constituie o dovadă, atât timp cât marfa a fost livrată concomitent cu emiterea facturii.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat, apelanta fiind obligată la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată faţă de C.M., prin Decizia civilă nr. 85/ COM, pronunţată la 11 martie 2004 de către secţia comercială a Curţii de Apel Constanţa.
Instanţa de apel a înlăturat susţinerile apelantei că nelivrarea mărfurilor achitate de ea este probată printr-un raport de expertiză contabilă, că fictivitatea livrării mărfurilor este cercetată penal, că facturile invocate sunt elaborate cu încălcarea prevederilor art. 29 pct. b din Legea nr. 345/2002 şi ale OGR. nr. 17/2000, modificată prin Legea nr. 547/2001 şi că societatea reclamantă a fost fraudată prin activitatea conjugată a lui C.M., P.N. şi S.V., noul administrator al societăţii.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicia constatărilor efectuate, instanţa de apel ignorând constatările controlului efectuat pe baza hotărârii adunării generale a acţionarilor, precum şi a noii expertize efectuată după sesizarea organelor de urmărire penală, trecând peste faptul că factura emisă în speţă este fictivă, neîntrunind cerinţele OGR. nr. 3/1992 şi OGR. nr. 17/2000 şi că pe factură nu este aplicată ştampila unităţii, iar în cuprinsul ei nu se precizează provenienţa deşeurilor livrate, contrar prevederilor OGR. nr. 33/1995.
S-a mai susţinut că taxa de timbru plătită în apel a fost greşit calculată de instanţă.
Criticile sunt lipsite de temei legal.
În concepţia C. proc. civ., recursul este admisibil pentru motivele expres şi limitativ enumerate de art. 304 C. proc. civ., printre care nu se regăsesc cele invocate de recurentă care tind a demonstra netemeinicia constatărilor instanţei de apel, în timp ce recursul se referă la aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate.
Chiar art. 304 pct. 10 C. proc. civ., invocat de recurentă se referă la un aspect de nelegalitate în administrarea probelor şi nu la modul cum acestea au fost interpretate de instanţa a cărei hotărâre se atacă.
Aşa fiind, recursul declarat în cauză urmează a fi respins conform art. 312 C. proc. civ., recurenta urmând a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de C.M., conform art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul SC R.C., împotriva deciziei nr. 85 din 11 martie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă recurenta SC R.C. să plătească intimatei C.M. suma de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 12 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2101/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2784/2005. Comercial → |
|---|
