ICCJ. Decizia nr. 2832/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2832/2005
Dosar nr. 9670/2004
Şedinţa publică din 13 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 2 decembrie 2002, reclamanta A.P.A.P.S. a chemat în judecată pârâtele SC L.L. SA şi SC A. SA, solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligate la executarea obligaţiei prevăzută la clauza nr. 8.7, asumată prin contractul de vânzare-cumpărare acţiuni din 29 septembrie 1998, în sensul de a determina plata de către SC A. SA a sumei de 265.282.181 lei din care 50.391.742 lei, reprezintă daune moratorii calculate pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente exerciţiului financiar al anului 1995, 214.990.439 lei daune interese moratorii calculate pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente exerciţiului financiar al anului 1997.
De asemenea se solicită şi plata de daune interese cominatorii în cuantum de un milion lei pe zi întârziere în executarea obligaţiei de a determina plata sumei datorate.
În susţinerea cererii reclamanta arată că la data de 29 septembrie 1998, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare acţiuni, prin care SC L.L. SA, a cumpărat acţiuni reprezentând 59,708% din capitalul social al SC A. SA Timişoara.
Prin clauza nr. 8.7 lit. c) s-a prevăzut obligaţia cumpărătorului de a asigura plata datoriilor societăţii privatizate, obligaţie care nu a fost executată.
Pârâta SC L.L. Timişoara ca succesoare a SC A. SA, prin fuziune prin întâmpinare a ridicat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru suma de 50.391.742 lei, iar pentru suma de 214.990.493 lei excepţia autorităţii de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii întrucât şi-a îndeplinit toate obligaţiile asumate prin contractul încheiat.
Tribunalul Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 748 din 17 martie 2004, în fond după casare a respins acţiunea reclamantei.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune motivat de faptul că la data de 2 decembrie 2002, când s-a promovat acţiunea contractul de vânzare-cumpărare era în derulare, în sensul art. 3 din OG nr. 25/2002, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 506/2002.
S-a admis totodată excepţia autorităţii de lucru judecat referitor la capătul de cerere privind plata sumei de 214.990.493 lei care are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceiaşi cauză şi este între aceleaşi părţi făcută de ele şi contra lor în aceiaşi calitate cu cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 2379/2001.
Cu privire la daunele moratorii aferente achitării cu întârziere a dividendelor anului 1995, s-a arătat că pârâta a făcut dovada achitării acestora anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta, criticile vizând modul eronat în care s-a soluţionat excepţia autorităţii de lucru judecat întrucât nu există triplă identitate, de obiect, părţi şi cauză, fiind incidente clauza inserată la pct. 8.7. lit. c) distinctă de cea de la pct. 8.7. lit. a).
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 190 din 8 iunie 2004 s-a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că ceea ce interesează din punct de vedere al puterii lucrului judecat este ca din cuprinsul acţiunilor să rezulte că scopul fiind urmărit de parte este acelaşi, astfel spus pretenţia formulată nu se rezumă la obiectul material, în sensul curent atribuit noţiunii de obiect, ci include şi dreptul subiectiv relativ la acel obiect material pe de altă parte cauza nu reprezintă numai norma de drept invocată de părţi ci semnifică faptul juridic sau material care constituie temeiul direct şi imediat al dreptului subiectiv ce urmează a fi valorificat, şi nu în ultimul rând, ceea ce interesează pentru incidenţa acestei excepţii este nu identitatea de persoane, ci identitatea de parte a subiectului de drept, art. 1201 C. civ., făcând referire la identitatea lor juridică şi nu la cea fizică.
De asemenea s-a reţinut că nu există nici o corelaţie între cererea reclamantei privind daunele interese moratorii în sumă de 50.391.742 lei calculate pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente exerciţiului financiar al anului 1995, şi clauza inserată la pct. 8.7. lit. c) din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni din 29 septembrie 1998 sub aspectul întrunirii cerinţelor pentru angajarea răspunderii contractuale.
Cu petiţia înregistrată la data de 13 iulie 2004, reclamanta a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate, respectiv a modului de interpretare a dispoziţiilor art. 1201 C. civ., privind autoritatea de lucru judecat, cât şi modul de interpretare a clauzelor privind contractul de vânzare-cumpărare acţiuni.
Astfel se susţine că nu există triplă identitate în cauza în care s-a pronunţat sentinţa nr. 827 din 30 aprilie 2001, pârâtă a fost SC A. SA Timişoara, iar acţiunea s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 31/1990.
De asemenea se susţine că în mod eronat instanţa de apel a apreciat că nu poate fi stabilită nici o corelaţie între cererea sa privind daunele interese-moratorii în sumă de 50.391.742 lei, calculată pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente exerciţiul financiar al anului 1995 şi clauza inserată la pct. 8.7 lit. c) din contractul încheiat din moment ce prin această clauză cumpărătorul în calitate de acţionar al societăţii se obliga să asigure plata datoriilor societăţii către F.P.S.
Recursul este nefondat.
La data de 13 februarie 2001, s-a înregistrat la Tribunalul Timiş o acţiune împotriva SC A. SA Timişoara, în prezent SC L.L. SA Timişoara, având ca obiect plata sumei de 214.990.493 lei, reprezentând daune-interese pentru plata cu întârziere a dividendelor.
Această cerere a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 827 din 30 aprilie 2001, acţiunea recurentei fiind respinsă.
Faţă de această soluţie, rezultă că societatea privatizată nu datorează daunele interese, iar pe de altă parte operează autoritatea de lucru judecat.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel ceea ce interesează din punct de vedere al puterii lucrului judecat este ca din cuprinsul acţiunilor să rezulte că scopul fiind urmărit de parte este acelaşi, iar identitatea de persoane trebuia interpretată ca identitatea calităţii de părţi a subiectului de drept, identitatea juridică a pârâtelor fiind aceiaşi.
Potrivit art. 8.7 lit. c) din contractul încheiat intimata se obliga să asigure plata datoriilor societăţii privatizate şi nu să plătească efectiv, obligaţie asumată având caracterul unei obligaţii de a face şi nu de a da.
Aceasta este interpretarea dată de instanţa de apel când a arătat că nu poate fi stabilită nici o corelaţie între cererea reclamantei, privind daunele interese moratorii în sumă de 50.391.742 lei calculate pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente exerciţiului financiar al anului 1995 şi clauza inserată, sub aspectul întrunirii cerinţelor necesare pentru angajarea răspunderii contractuale.
Faţă de cele arătate rezultă că soluţia pronunţată de instanţa de apel este la adăpost de orice critică, astfel că văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei 190 din 8 iunie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2824/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2833/2005. Comercial → |
|---|
