ICCJ. Decizia nr. 2823/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2823/2005
Dosar nr. 9125/2004
Şedinţa publică din 13 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2728/ E din 12 noiembrie 2003, pronunţată în şedinţa C.C. de Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ, în dosarul nr. 606/E/2003, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii A.P., A.N., B.S., B.C., B.D., C.O., C.M., F.C., G.E.P., G.M., M.C., M.P., M.V., N.I., N.M., O.E., P.E., P.S.D., P.M., P.L., P.C., T.A., V.N., domiciliaţi în Bicaz, în contradictoriu cu pârâţii G.D. şi SC A.B. SA cu sediul în Bicaz, judeţul Neamţ, în sensul că a fost constatat lovit de nulitate absolută art. 2 din hotărârea A.G.A. din 6 iulie 2001, prin care s-a dispus majorarea capitalului social cu 100.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că administratorul G.D. a încălcat normele imperative prevăzute de art. 117 din Legea nr. 31/1990, modificată şi republicată, cu privire la modalitatea de convocare la A.G.A. din societatea ce o administrează, prin nepublicarea în M. Of. partea a IV-a a anunţului şi în unul din ziarele locale. De asemenea, din procesul verbal de şedinţă nu rezultă câţi acţionari au fost prezenţi şi dacă adunarea generală era statutară. Au mai fost încălcate prevederile art. 202, 203 şi 206 din Legea nr. 31/1990 cu privire la reducerea capitalului social şi încălcarea gravă a dreptului de preferinţă al acţionarilor, prin nepublicarea hotărârii de majorare a capitalului social în M. Of. partea a IV-a, în vederea manifestării acestui drept.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 114 din 4 mai 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul G.D., împotriva sentinţei civile nr. 2728/ E din 12 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că administratorul G.D. a încălcat normele imperative prevăzute de art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, cu privire la modalitatea de convocare la A.G.A. din societatea ce o administrează prin nepublicarea în M. Of. partea a IV-a, împrejurare care atrage nulitatea absolută a hotărârii nr. 4 pct. 2 din 6 iulie 2001 a SC A.B. SA Bicaz.
S-a apreciat că acţiunea este formulată în termen şi în conformitate cu dispoziţiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, faţă de faptul că din probele administrate rezultă că reclamanţii au luat cunoştinţă de hotărârea A.G.A. din 6 iulie 2001 la data de 11 februarie 2002, iar acţiunea în anulare a fost promovată la 25 februarie 2002. A fost soluţionat corect şi fondul cauzei, deoarece s-a reţinut că hotărârea A.G.A., art. 2 s-a luat cu încălcarea prevederilor art. 202, 203 şi 206 din Legea nr. 31/1990, cu privire la reducerea capitalului social şi încălcarea gravă a dreptului de preferinţă al acţionarilor prin nepublicarea hotărârii de majorare a capitalului social în M. Of. partea a IV-a, în vederea manifestării acestui drept.
Împotriva deciziei civile nr. 114 din 4 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs pârâtul G.D., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că instanţa a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor, prevăzute de art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, prin aceea că acţiunea a fost tardiv introdusă şi în acest sens trebuia admisă excepţia tardivităţii formulării acţiunii, reclamanţii nu au dovedit calitatea procesuală activă, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra apărărilor şi a dovezilor evidente, prin care s-a susţinut că motivele de nulitate absolută nu subzistă, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Intimaţii reclamanţi şi intimata pârâtă SC A.B. SA au depus întâmpinări, motivate în fapt şi în drept, prin care au cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt întemeiate, recursul promovat de pârâtul G.D., urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Este de necontestat că prin cererea înregistrată sub nr. 214/ E din 25 februarie 2002, pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ, reclamanţii au chemat în judecată SC A.B. SA şi pe pârâtul G.D. solicitând, pentru un capăt de cerere distinct formulat, constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.A. art. 2 din data de 6 iulie 2001, prin care s-a aprobat majorarea capitalului social cu 100.000 lei în numerar, de la 98.000 lei în numerar la 198.000 lei în numerar, reprezentând 100 acţiuni nominative a 1.000 lei fiecare acţiune.
Verificând hotărârea A.G.E.A. SC A.B. SA, din data de 6 iulie 2001, reiese că într-adevăr la art. 2 s-a aprobat majorarea capitalului social cu suma de 100.000 lei în numerar, aspect confirmat şi de actul adiţional la actele constitutive ale SC A.B. SA, autentificat la 6 iulie 2001 la B.N.P. D.G. din Piatra Neamţ. Prin cererea înregistrată la 19 iulie 2001 la O.R.C. de pe lângă C.C.I. a Judeţului Neamţ, a fost solicitată admiterea cererii şi înscrierea în registrul comerţului a Hotărârii A.G.A. din 6 iulie 2001, a SC A.B. SA. Ulterior, la data de 13 august 2001, această hotărâre a fost publicată în M. Of. al României partea a IV-a.
De esenţa unei corecte stabiliri a situaţiei de fapt şi de drept este şi asigurarea unei interpretări şi aplicări integrale a normelor care guvernează regimul juridic al hotărârilor adunărilor generale. Va fi dată o eficienţă juridică maximă dispoziţiilor art. 131 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, privind societăţile comerciale care prevăd că hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar şi pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Mai mult, la pct. 2 al aceluiaşi articol, se precizează că hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. al României, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau au votat contra şi au cerut să se insereze acestea în procesul verbal al şedinţei.
Pârâtul G.D. a făcut dovada că hotărârea A.G.A. din 6 iulie 2004 a fost publicată în M. Of. al României partea a IV-a, din 13 august 2001, iar de la această dată curge termenul expres şi imperativ prevăzut de art. 131 alin. (2) din Legea 31/1990. Nu poate fi primită teza susţinută în întâmpinările depuse la dosar, precum şi motivarea cuprinsă în Decizia instanţei de apel, conform căreia reclamanţii au luat la cunoştinţă de hotărârea A.G.A. din 6 iulie 2004 la data de 11 februarie 2002, acest aspect fiind infirmat de existenţa publicării hotărârii în M. Of., în condiţiile expuse anterior. De altfel, în mod constant, atât în faza procesuală a fondului, cât şi a apelului şi recursului, pârâtul a invocat că acţiunea a fost tardiv introdusă, hotărârea în litigiu fiind publicată în M. Of. la 13 august 2001, dată de la care devenea opozabilă erga omnes şi putea fi contestată de oricine avea interes, numai în termen de 15 zile de la data apariţiei. Considerând întemeiată excepţia tardivităţii formulării acţiunii, nu vor mai fi examinate celelalte motive de recurs.
Cadrul juridic şi argumentele expuse, determină admiterea recursului declarat de pârâtul G.D., împotriva deciziei civile nr. 114 din 4 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică, urmând a admite apelul şi de a schimba în tot sentinţa civilă nr. 2728/ E din 12 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ şi pe fond admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii ca tardiv formulată.
În baza art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga intimaţii la plata sumei de 3.172.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu asistenţă juridică şi taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul G.D., împotriva deciziei nr. 114 din 4 mai 2004 a Curţii de Apel Bacău. Modifică Decizia civilă atacată în sensul că admite apelul pârâtului.
Schimbă în tot sentinţa nr. 2728/ E din 12 noiembrie 2003 a Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi pe fond admite excepţia şi respinge acţiunea ca tardiv formulată.
Obligă intimaţii la plata sumei de 3.172.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru şi onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2822/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2824/2005. Comercial → |
|---|
