ICCJ. Decizia nr. 2836/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2836/2005
Dosar nr. 9777/2004
Şedinţa publică din 13 mai 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 25 ianuarie 1996, reclamanta B.R.D. SA, sucursala municipiului Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC R. SCS Bucureşti, solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 56.829.339 lei, reprezentând plăţi restante (credit şi dobânda aferentă) şi penalităţi de întârziere de 19.815.031 lei, cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea pretenţiilor reclamanta a arătat că în baza contractului de credit a acordat pârâtei un credit în valoare de 20 milioane lei cu dobânzi aferente de la data punerii la dispoziţie şi până la rambursarea creditului.
S-a precizat structura debitului ca fiind 20 milioane lei credit restant, 36.829.339 lei dobânzi şi 19.815.030 lei penalităţi de 0,15 % pentru fiecare zi de întârziere la plată.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2575 din 26 iunie 1996, a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
După parcurgerea a două cicluri procesuale, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 170 din 30 aprilie 2004, respectând indicaţiile date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 4809 din 20 septembrie 2001, a admis apelul promovat de SC R. SCS, a schimbat în tot sentinţa civilă criticată, în sensul că s-a admis în parte acţiunea şi pârâta obligată la plata sumei de 34.531.230 lei dobânzi majorate pentru nerambursarea la termen a ratelor de credit.
Totodată a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea soluţiei, instanţa de control judiciar a omologat raportul de expertiză reţinând că apelanta pârâtă a achitat atât creditul de 20.000.000 lei, cât şi dobânzile contractuale aferente conform convenţiei părţilor din actul adiţional la contractul de credit, iar suma de 34.531.230 lei reprezintă dobânda majorată cu cinci procente pentru nerambursarea creditului şi a dobânzilor la termenele scadente, conform graficului de eşalonare, astfel cum a fost stipulat prin art. 5 alin. (3) din contractul de credit precum şi de clauzele convenţiei de credite, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional, dobânda fiind calculată în funcţie de natura creditului (pe termen mediu şi pe termen scurt) şi în funcţie de datele de plăţi scadente, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 1111 C. civ., referitoare la importanţa plăţilor.
S-a mai reţinut că obiecţiunile formulate de părţi la raportul de expertiză sunt neîntemeiate cu atât mai mult cu cât intimata a achiesat în final la concluziile expertizei.
Împotriva soluţiei instanţei de apel au declarat recurs, în termen şi legal timbrat, atât reclamanta cât şi pârâta.
Reclamanta B.R.D., sucursala Unirea, critică soluţia pe aspecte de nelegalitate considerând că s-au calculat eronat cheltuielile de judecată, prin compensarea acestora, rămânând descoperită suma de 4.493.207 lei.
Se mai susţine că datorită neacordării dobânzilor, hotărârea criticată a încălcat prevederile art. 296 C. proc. civ., prin crearea unei situaţii mai grele decât aceea din Decizia civilă nr. 387/1998.
De asemenea, recurenta – reclamantă, consideră că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare, respectiv cu privire la neacceptarea plăţii făcută prin compensaţiune, decât de la data încasării efective a sumei datorate în luna mai 1999.
Pârâta SC R. SCS critică soluţia instanţei de apel, apreciind că este vădit netemeinică şi nelegală, caz prevăzut de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că, instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut având în vedere precizările succesive făcute de banca creditoare în special la termenul de judecată din 30 aprilie 2004, şi că hotărârea este lipsită de temei legal fiind calculată o dobândă capitalizată obţinându-se o nouă dobândă la dobândă, ignorându-se clauzele contractului de credit din 29 aprilie 1993.
Recursurile sunt nefondate.
Cu privire la criticile asupra modalităţilor de calcul a debitului, se reţine că potrivit raportului de expertiză la care părţile au achiesat s-a avut în vedere clauzele contractului de credit care prevăd expres sancţiunile în cazul achitării cu întârziere a ratelor astfel cum au fost eşalonate.
La pronunţarea soluţiei instanţa de apel a avut în vedere observaţiile instanţei supreme cât şi indicaţiile date, raportul de expertiză la care părţile au achiesat ţinându-se seama de dispoziţiile legale ale art. 1111 C. civ., cât şi de regulamentele B.N.R. în sensul că dobânda se încasează de bancă înaintea oricăror alte plăţi cu excepţia drepturilor de salarii.
Raportul de expertiză, a avut în vedere situaţia la zi a plăţilor neputându-se reţine criticile potrivit cărora s-a acordat mai mult decât s-a cerut sau că s-a îngreunat situaţia în propria cale de atac, fiind respectate întocmai normele de creditare.
Astfel justificat s-a reţinut că pârâta a achitat atât creditul de 20.000.000 lei cât şi dobânzile contractuale aferente, corespunzător convenţiei părţilor din actul adiţional la contractul de credit, iar suma de 34.531.230 lei reprezintă dobânda majorată cu cinci procente, conform graficului de eşalonare astfel cum a fost stipulat prin art. 5 alin. (3) din contractul de credit (dosar TB 944/1996) precum şi de clauzele convenţiei de credite, astfel suma fost modificat prin actul adiţional dobânda fiind calculată în funcţie de natura creditului (pe termen mediu şi pe termen scurt) şi în funcţie de datele de plăţi scadente făcând aplicarea dispoziţiilor art. 1111 C. civ., referitoare la imputaţia plăţilor.
Se reţine că la soluţia pronunţată s-a avut în vedere toate apărările şi probele administrate neacceptarea plăţii prin consemnaţiune fiind analizată în cadrul raportului de expertiză, instanţa de apel pronunţându-se asupra acestui aspect prin respingerea obiecţiunilor formulate.
Examinând cererile formulate începând cu introducerea acţiunii în raport cu soluţiile date pe parcursul celor trei cicluri procesuale.
Curtea reţine că s-a făcut o aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 276 C. proc. civ., privind compensarea cheltuielilor de judecată având în vedere soluţiile pronunţate.
Faţă de cele arătate, din examinarea globală a motivelor de recurs rezultă că soluţia pronunţată este conformă cu normele legale în materie criticile formulate fiind nejustificate astfel că,
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de B.R.D. – G.S.G. SA Bucureşti, sucursala Unirea şi de SC R SCS Bucureşti, împotriva deciziei 351 din 8 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2834/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2837/2005. Comercial → |
|---|
