ICCJ. Decizia nr. 2846/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2846/2005
Dosar nr. 10178/2004
Şedinţa publică din 13 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4265/ C din 3 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta SC E. SA cu sediul social în Braşov în contradictoriu cu pârâţii C.M. şi C.I. domiciliaţi în Braşov în sensul că a obligat pârâţii să-i plătească reclamantei suma de 45.280.933 lei despăgubiri şi suma de 10.265.000 lei cheltuieli de judecată, fiind respinse restul pretenţiilor. De asemenea s-a constatat că pârâţii au achitat, conform chitanţei din 12 iunie 2003 emisă de C.E.C. suma de 4.600.000 lei, în contul B.L.E.J.T.C. Braşov, pentru expertiza nr. 1036/2003, adică cu 2.275.000 lei în plus faţă de suma dispusă prin încheierea de şedinţă din 16 iunie 2003. S-a mai dispus restituirea către pârâţi a sumei de 2.275.000 lei, obligaţie ce revine expertului în cazul încasării ei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de antrepriză din 17 mai 2000, în baza căruia reclamanta s-a obligat să efectueze la imobilul proprietatea pârâţilor lucrări de construcţie (rezistenţă şi finisaje) şi ulterior lucrări de instalaţii (sanitare, electrice, termice), ce urmau să fie discutate după execuţia documentaţiei şi în funcţie de cerinţele beneficiarului, iar reclamantul a solicitat o diferenţă de preţ de 89.909.610 lei, pe care pârâţii au refuzat să o plătească.
Preţul estimativ al lucrării a fost stabilit la suma de 546.680.000 lei, orice modificare şi completare la contract fiind valabilă şi opozabilă între părţi numai dacă rezultă expres din înscrisuri şi acte adiţionale, semnate de ambele părţi. După terminarea acestora nu a fost efectuată recepţia lucrărilor şi nu a fost încheiat un proces verbal în acest sens. Astfel pârâţii au sistat ultima plată, întrucât termenul de execuţie a fost depăşit, iar o parte din lucrări s-au degradat vizibil. Expertiza efectuată în cauză şi completările la aceasta, au reţinut că valoarea totală a plăţilor efectuate de pârâţi în perioada mai-noiembrie 2000 sunt în cuantum de 675.945.690 lei, existând lucrări ce necesită a fi refăcute întrucât nu s-au executat corespunzător, în valoare de 27.773.330 lei. Totodată în lucrări s-au încorporat materiale furnizate de clienţi, care s-au omis a fi scăzute, în valoare de 11.737.089 lei. Pentru lucrările efectuate necorespunzător nu s-a dovedit vreo culpă a pârâţilor în exploatare. Făcând o regularizare a decontului dintre părţi, restul de plată în sarcina pârâţilor este de 42.280.933 lei.
Nu au fost acordate penalităţile de întârziere solicitate de reclamantă, în cuantum de 110.558.820 lei, deoarece plata integrală se realizează după semnarea procesului verbal de recepţie, acest fapt nefiind imputabil pârâţilor, iar pentru executarea necorespunzătoare a lucrărilor este în culpă reclamanta.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 177/ Ap din 7 iulie 2004, a respins apelul formulat de pârâţii C.M. şi C.I., împotriva sentinţei civile nr. 4625 din 3 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ şi a admis apelul formulat de reclamanta SC E. SA Braşov, împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamanta SC E. SA în contradictoriu cu pârâţii C.M. şi C.I. Astfel pârâţii au fost obligaţi să-i plătească reclamantei suma de 89.909.610 lei despăgubiri în loc de 45.280.933 lei, suma de 117.440.557 lei cu titlu de penalităţi de întârziere şi suma de 18.754.905 lei cheltuieli de judecată. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale instanţei. De asemenea au fost obligaţi intimaţii C.M. şi C.I. să mai plătească apelantei SC E. SA Braşov suma de 8.855.808 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că, în accepţiunea art. 1482 C. civ., efectuând plăţi faţă de situaţiile de lucrări provizorii, operează prezumţia că părţile plătite de pârâţi au fost verificate şi recepţionate. Aceste plăţi parţiale operate echivalează cu recepţia pe părţi a lucrărilor efectuate, discuţiile privitoare la neefectuarea recepţiei şi culpă în neefectuarea recepţiei fiind lipsite de relevanţă. Părţile tacit au lipsit de eficienţă dispoziţiile art. 16 cap. IV procedând la o recepţie de părţi a lucrării, clienţii C.M. şi C.I. primind lucrarea după terminarea ei integrală.
Nu a fost primită excepţia de neexecutare privitoare la plata preţului, invocată de pârâţi, întrucât plata lucrărilor s-a făcut lunar, pe baza situaţiilor de plată prezentate de antreprenor, fără ca pârâţii să manifeste obiecţii, în termen de 5 zile pentru luna expirată.
Pârâţii preluând lucrarea, datorează plata ei integrală, pe care expertul V.V. în suplimentul la raportul de expertiză o stabileşte la valoarea de 675.755.005 lei, din care scăzând sumele achitate în cuantum de 584.325.000 lei, rămâne o diferenţă de 90.630.005 lei, însă respectând principiul disponibilităţii, suma datorată este de 89.909.610 lei.
Nu a fost dată eficienţă propunerilor de regularizare, întrucât instanţa nu a fost investită cu o cerere reconvenţională având ca obiect viciile ascunse sau pretenţii, întemeiată pe art. 15 din contract, privitoare la neexecutarea în termen a lucrărilor, ambele de natură a atrage răspunderea antreprenorului. Din această perspectivă s-a apreciat că scăderea din preţul lucrării a sumei de 27.773.330 + 1.000.000 lei, cu titlu contravaloare lucrări de remediere echivalează cu o pronunţare asupra a ceea ce nu s-a cerut.
De asemenea s-a considerat că instanţa nu a fost investită cu soluţionarea capătului de cerere în legătură cu modificarea contractuală a procentului de organizare de şantier de la 2,73% la 2% şi scăderea din preţul datorat a sumei corespunzătoare.
Prevederea estimativă a cheltuielilor poate fi modificată, în raport de preţul materialelor şi cel al lucrărilor suplimentare, comandate şi acceptate de pârâţi, astfel că modificarea preţului estimativ nu se circumscrie noţiunii de „completare şi modificare la contract", art. 19 nefiind aplicabil în privinţa modificării preţului de deviz.
Conform art. 12 din contractul din 17 mai 2000, cu aplicarea art. 8 şi 9 la suma restanţă de 89.909.610 lei au fost calculate penalităţi de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere, conform principiului disponibilităţii, în cuantum de 117.440.557 lei, deoarece lucrările au fost executate efectiv şi plata lor este datorată.
Împotriva deciziei nr. 177/ Ap din 7 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, au declarat recurs pârâţii C.M. şi C.I., care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că a fost dată art. 1482 C. civ., o altă interpretare decât cea avută în vedere de legiuitor, în speţă nefiind vorba de un lucru ce se măsoară, în mod greşit s-a reţinut faptul că dacă s-ar scădea din valoarea totală suma de 27.773.330 lei ce reprezintă cuantumul unor lucrări efectuate în mod necorespunzător ar echivala cu o pronunţare a instanţei asupra a ceea ce nu s-a cerut, greşit nu a fost reţinut şi scăzut din deviz coeficientul legal de 2%, conform RPC/1981, omisiunea de a fi scăzută din situaţia lucrărilor suma de 11.737.089 lei, cu titlu de materiale furnizate de client şi greşita admitere a capătului de cerere referitor la plata penalităţilor în cuantum de 117.440.557 lei solicitate de reclamantă, fiind invocat ca temei de drept al recursului dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Intimata reclamantă SC E. SA Braşov a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul promovat de pârâţii C.M. şi C.I., pentru următoarele considerente.
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, instanţa de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc în cadrul contractului de antrepriză, încheiat la data de 17 mai 2000, având ca obiect lucrări de construcţii (rezistenţă şi finisaje) şi lucrări de instalaţii (sanitare, electrice, termice) discutate ulterior după execuţia documentaţiei şi cerinţelor beneficiarului, preţul estimativ şi modalitatea de plată, durata execuţiei, recepţia şi calitatea lucrărilor, modificarea contractului, răspunderea contractuală precum şi posibilitatea soluţionării unor eventuale litigii.
Este de necontestat că expertul tehnic inginer V.V., în mod constant, atât în raportul de expertiză tehnică, în raportul suplimentar de expertiză tehnică şi în răspunsul la obiecţii, întocmit în faza procesuală a fondului, cât şi prin raportul suplimentar de expertiză tehnică nr. 743/2004, întocmit în faza procesuală a apelului, a stabilit că valoarea totală corectă a situaţiilor de lucrări executate de SC E. SRL la imobilul reclamanţilor din Braşov, este de 675.755.005 lei. Din conţinutul întâmpinării depuse de pârâţi la instanţa de fond, a suplimentului raportului de expertiză tehnică şi a răspunsului la obiecţiile formulate de părţile în litigiu, cu certitudine reiese că pârâţii au plătit suma de 584.325.000 lei (dosarul nr. 2789/2001 al Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ). A fost asigurată o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor art. 1482 C. civ., care menţionează că atunci „când e vorba de un lucru ce se măsoară sau care are mai multe bucăţi, verificarea se poate face în părţi şi se prezumă făcută pentru toate părţile plătite, dacă comitentul plăteşte lucrătorului în proporţia lucrului făcut", această abordare juridică aflându-se în concordanţă şi cu toate clauzele contractuale. Din conţinutul art. 8 al contractului de antrepriză reiese că plata lucrărilor se va face lunar pe baza situaţiilor de plată prezentate de antreprenor şi însuşite de client în termen de 5 zile pentru luna expirată, iar dacă clientul nu şi-a manifestat obiecţiile în acest termen cu privire la situaţia lucrărilor se consideră că a intervenit acceptarea. Pârâţii efectuând plăţi, chiar peste cuantumul preţului estimativ stabilit, de 546.680.000 lei, în limitele situaţiilor de lucrări provizorii, a operat prezumţia că pentru ceea ce s-a plătit există lucrări verificate şi care semnifică recepţie, nefiind contestate. Apare pe deplin justificată pretenţia reclamantei, la plata sumei de 89.909.610 lei, ca diferenţă între valoarea totală a lucrărilor executate conform celor stabilite în expertiza tehnică şi suma efectiv plătită de pârâţi.
Pârâţii nu şi-au valorificat pretenţiile lor în legătură cu cererea reclamantului pe calea unei acţiuni reconvenţionale, context care nu permite ca sumele de 27.773.330 lei invocate cu titlu de lucrări efectuate în mod necorespunzător să fie luate în consideraţie.
Nici critica privind coeficientul legal de 2% conform RPC/1981, care trebuia reţinut de instanţa de apel nu se justifică, deoarece părţile, prin manifestarea lor de voinţă liber exprimată au precizat în capitolul X al contractului, la alte clauze, că organizarea de şantier reprezintă 2,73% din valoarea lucrărilor. Nu s-a făcut nici dovada că reclamanta a consemnat unităţi energetice din instalaţiile funcţionale ale imobilului. Pentru suma de 11.737.089 lei, reprezentând materiale folosite de SC E. SA, care erau în realitate furnizate de client, era necesară valorificarea sub aspectul unei cereri reconvenţionale, aşa cum s-a expus anterior.
Executarea efectivă a lucrărilor de construcţii atestată de situaţiile de lucrări, constatările expertizei tehnice şi lipsa de obiecţii din partea clientului, în condiţiile art. 8 şi 9 din contractul de antrepriză, conduce la aplicarea cu o eficienţă juridică maximă a dispoziţiilor art. 12, având ca finalitate suportarea de către client a penalităţilor de întârziere a plăţii în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere.
Contrar celor susţinute în cererea de recurs, în sensul că instanţa de apel în mod nelegal a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, verificând încheierea de şedinţă din 29 aprilie 2004 apare cât se poate de evident că s-a impus suplimentarea probatoriului, în baza rolului activ, pe considerentul că susţinerile părţilor sunt contradictorii şi era necesară clarificarea situaţiei de fapt şi de drept sub toate aspectele.
Pentru raţiunile juridice şi argumentele expuse anterior, toate criticile formulate în cererea de recurs de pârâţii C.M. şi C.I., vor fi înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia nr. 177/ Ap din 7 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga pe recurenţi la plata sumei de 10.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii C.M. şi C.I., împotriva deciziei nr. 177/ Ap din 7 iulie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenţii la plata cheltuielilor de judecată în recurs în cuantum de 10.000.000 lei către intimată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2844/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2847/2005. Comercial → |
|---|
