ICCJ. Decizia nr. 2937/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2937/2005
Dosar nr. 155/2005
Şedinţa publică din 18 mai 2005
Deliberând asupra recursului de faţă
Reclamanta S.I.F. M. SA Bacău, a solicitat ca pârâta SC R. SA Botoşani să fie obligată să-i pună la dispoziţie un raport detaliat privind încheierea şi derularea contractelor încheiate de pârâtă şi administratorii, angajaţii sau acţionarul majoritar sau persoane apropiate acestora, în perioada 2000 – la zi, conform art. 106 alin. (1) şi (2) din OUG 28/2002; să se dispună numirea unui expert pentru analizarea operaţiunilor respective potrivit art. 106 alin. (3) din acelaşi act normativ şi să fie obligată pârâta la plata de daune cominatorii de 500.000 lei pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligaţiei de punere la dispoziţie a documentelor, cu cheltuieli de judecată.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că, deşi a solicitat conducerii societăţii întocmirea unui raport detaliat privind încheierea contractelor menţionate, aceasta a refuzat, cu rea-credinţă să dea curs solicitării încălcând principiul transparenţei şi dreptul la informare al acţionarilor.
Acţiunea a format obiectul dosarului nr. 1059/2004 al Tribunalului Botoşani care, prin sentinţa civilă nr. 609 din 26 mai 2004 a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 106 alin. (3) din OUG 28/2002, raportul de expertiză suplineşte raportul cerut de reclamantă neputându-se cere şi întocmirea raportului şi efectuarea unei expertize.
S-a mai apreciat că raportul i-a fost transmis direct reclamantei şi aceasta nu a indicat ce detalii lipsesc, de ce este sumar şi de altfel raportul a fost completat ulterior. În ceea ce priveşte nepublicarea raportului, instanţa de fond a apreciat că acest aspect are consecinţe doar legate de raporturile cu C.N.V.M.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta susţinând că, în mod greşit a fost respinsă acţiunea aplicându-se greşit dispoziţiile legale cuprinse în regulamentul din 5 martie 1996, privind informarea periodică şi continuă, conţinutul raportului fiind prevăzut în anexa nr. 3 din regulament şi existând obligaţia includerii în raport a tuturor informaţiilor necesare prezentării complete şi reale a fiecărui element de conţinut.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia nr. 208 din 20 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantei reţinând că raportul a fost transmis, iar reclamanta a cunoscut în detaliu activitatea pârâtei prin reprezentantul său în C.A., care a întocmit un raport amănunţit cu situaţia financiară.
De altfel art. 106 din OUG 28/2002, nu conţine prevederi referitoare la gradul de complexitate al raportului.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă invocându-se motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că a fost greşit interpretat art. 106 din OUG 28/2002 şi s-a încălcat dreptul la informare al acţionarilor neputându-se verifica practicile neloiale şi abuzive în urma unei analize detaliate a contractelor derulate de pârâtă în perioada 2000 – 2003, fără efectuarea unei expertize.
Recursul reclamantei este fondat pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 106 alin. (1) şi (2) din OUG 28/2002, în vigoare în perioada pentru care se solicită rapoarte privind contractele derulate de societatea pârâtă, acţionarii pot solicita administratorilor sau cenzorilor rapoarte intermediare cu privire la operaţiunile financiare, iar administratorii sunt obligaţi să analizeze operaţiunile şi să întocmească că rapoarte pe care să le pună la dispoziţia solicitanţilor.
Aceste prevederi consacră dreptul la informare al acţionarilor şi sunt menite să asigure transparenţă în operaţiunile şi contractele derulate de societăţi.
Informarea trebuie să fie reală deci cu referinţe concrete la toate operaţiunile financiare şi în cazul în care acţionarii apreciază că raportul prezentat nu este suficient de lămuritor, ei pot cere instanţei să desemneze experţi care să analizeze operaţiunile financiare, pentru a se lămuri orice suspiciune şi lipsă de transparenţă.
Sunt prevederile art. 106 alin. (3) din OUG 28/2002, care completează obligaţia din celelalte două aliniate ale art. 106 şi nu este exclusă desemnarea experţilor dacă s-a prezentat un raport de către administratori oricât de detaliat ar fi acesta.
Nu caracterul detaliat sau nedetaliat al raportului administratorilor contează ci înlăturarea suspiciunilor şi asigurarea unei informări reale, obiective a acţionarilor când tocmai lipsa de transparenţă a administratorilor este pusă în discuţie cu referire la anumite contracte.
Interpretând greşit dispoziţiile art. 106 din OUG 28/2002 instanţele au pronunţat o soluţie nelegală.
Sentinţa şi Decizia vor fi casate, conform art. 314 C. proc. civ. şi acţiunea reclamantei va fi admisă în parte, cu privire la obligaţia de a se dispune numirea unui expert, conform art. 106 alin. (3) din OUG 28/2002.
Urmează a fi trimisă cauza Tribunalului Botoşani în vederea numirii unui expert, conform celor menţionate în prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău, împotriva deciziei nr. 208 din 20 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia nr. 208 din 20 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava şi sentinţa nr. 609 din 26 mai 2004 a Tribunalului Botoşani şi trimite cauza la Tribunalul Botoşani pentru numirea unui expert, admiţând în parte acţiunea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2934/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2939/2005. Comercial → |
|---|
