ICCJ. Decizia nr. 2947/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2947/2005
Dosar nr. 1638/2003
Şedinţa publică din 18 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.M.E. SRL Constanţa a acţionat în judecată pe pârâta SC O. SA Constanţa, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata sumei de 600.000.000 lei contravaloarea prejudiciului produs prin neîntrebuinţarea cantităţii de 50.000 kg peşte şi a sumei de 2.400.000.000 lei, cu titlu de prejudiciu cauzat prin încălcarea obligaţiilor contractuale de către pârâtă.
Prin cerere reconvenţională pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 271.162.735 lei contravaloare prestări servicii şi 91.712.142 lei penalităţi de întârziere; 22.613.952 lei dobânzi bancare şi 3.015.192 dobânzi legale; rezilierea contractului de prestări servicii din 11 noiembrie 1997, evacuarea din spaţiul închiriat pe cale de ordonanţă preşedinţială şi instituirea unui sechestru asigurător.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 358/ COM din 17 februarie 2000 a admis în parte acţiunea reclamantei pentru suma de 600.000.000 lei daune interese şi 29.265.000 lei cheltuieli de judecată, fiind respins celelalte pretenţii ale reclamantei, ca nefondate.
Au fost respinse cererile privind rezilierea contractului de prestări servicii şi evacuarea reclamantei pentru neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzută de art. 581 C. proc. civ.
Au fost de asemenea respinse şi restul cererilor formulate pe cale reconvenţională, ca nefondate.
La pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut că a fost demonstrată culpa pârâtei ca urmare a neasigurării condiţiilor de temperatură necesare păstrării bunurilor din depozit ceea ce a dus la degradarea lor şi la crearea prejudiciului reclamat.
S-a reţinut prin această hotărâre că nu au fost îndeplinite cerinţele art. 1169 şi art. 1084-1086 C. proc. civ., în ce priveşte nerealizarea beneficiului, iar pretenţiile din cererea reconvenţională s-a reţinut că nu au fost dovedite sub aspectul realităţii prejudiciului şi a cuantumului acestora.
Apelurile declarate de reclamantă şi pârâtă au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia nr. 523/ COM din 23 mai 2001 a Curţii de Apel Constanţa.
Împotriva deciziei de mai sus, au declarat recurs atât reclamanta cât şi pârâta, care, prin Decizia nr. 376/2003 din 28 ianuarie 2003 au fost respinse, ca nefondate.
La data de 27 august 2003, SC O. SA Constanţa a formulat contestaţie în anularea parţială a acestei decizii, subliniind că nu s-a pronunţat asupra dovezilor administrate în dosar de către contestatoare, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea corectă a pricinii, încălcându-se prevederile art. 304 C. proc. civ.
Contestatoarea a enumerat o serie de facturi a căror contravaloare nu i-a fost achitată de SC C.M.E.I.E., graficul temperaturii din depozitul frigorific, raportul de expertiză şi minuta din 14 octombrie 2002 a expertului contabil ce a stabilit contravaloarea chiriei.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se urmăreşte anularea unei hotărâri definitive dacă la pronunţarea ei nu s-au avut în vedere neregularităţile actelor de procedură sau cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Motivele invocate de contestatoare nu îndeplinesc însă cerinţele prevăzute de art. 317 C. proc. civ.
Din examinarea cererii contestatoarei rezultă că nu sunt îndeplinite nici condiţiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., care prevede posibilitatea atacării cu contestaţia în anulare a unei hotărâri irevocabile când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa admiţând sau respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Aşadar, greşelile instanţei de recurs care pot deschide calea contestaţiei în anulare sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
Chiar dacă contestatoarea consideră că soluţia pe care a pronunţat-o instanţa de recurs ar cuprinde greşeli de judecată pe fond, acestea nu pot fi corectate pe calea procesuală a contestaţiei în anulare, care este o cale de retractare şi nu de reformare a soluţiei astfel atacate.
În consecinţă, nefiind îndeplinite prevederile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare de faţă urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de SC O. SA Constanţa, împotriva deciziei nr. 376 din 28 ianuarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2939/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2961/2005. Comercial → |
|---|
