ICCJ. Decizia nr. 2944/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului Tribunalului Timiș, reclamanta SC G.R. SRL Sânnicolau Mare, a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA București, sucursala Timișoara, solicitând ca pârâta să fie obligată prin hotărâre judecătorească la plata sumei de 1.425.721.725 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daunele produse în urma manifestării riscului asigurat, respectiv a secetei din anul 2003 ce a afectat cultura de grâu asigurată de reclamantă prin contractul de asigurare nr. 804110/2003.
Prin sentința nr. 1461 din 25 mai 2004, Tribunalul Timiș a respins acțiunea reclamantei, reținând că reclamanta nu a respectat prevederile art. 720 alin. (1) C. proc. civ.
Apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a fost respins de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 289 din 4 octombrie 2004, reținându-se că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, pentru neefectuarea procedurii concilierii directe pretinsă de dispozițiile procedurale.
împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs susținând că este netemeinică și nelegală.
în drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
A fost criticată hotărârea recurată pentru motivul că nu a ținut seama de procesul verbal încheiat între cele două societăți și înregistrat sub nr. 343 din 29 ianuarie 2004 la sediul pârâtei, privind întinderea despăgubirilor pricinuite reclamantei.
Recursul este întemeiat și se va admite.
Din analiza actelor depuse de reclamantă la dosarul instanței de fond, rezultă faptul că aceasta a încheiat cu pârâta la data de 26 februarie 2003 polița de asigurare, potrivit cu care societatea de asigurare s-a obligat ca în schimbul primei de asigurare să plătească asiguratului, societatea reclamantă, despăgubirea respectiv suma asigurată în caz de ger și secetă.
în anul 2003 evenimentul asigurat s-a produs în fapt, iar înscrisul de la dosarul aceleiași instanțe de fond face dovada că la data de 29 ianuarie 2004, reprezentanții părților au încheiat un proces verbal precizându-se așa cum se menționează la alin. (3) că "obiectul concilierii îl constituie contractele de asigurare încheiate între părți".
în aceste împrejurări în mod greșit instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond de respingere pe excepția neefectuării concilierii directe pretinse de dispozițiile legale a acțiunii reclamantei.
Astfel că recursul reclamantei s-a admis, s-au casat hotărârile pronunțate în cauză și dosarul a fost trimis pentru soluționarea pe fond a cauzei la Tribunalul Timiș.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2930/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2962/2005. Comercial → |
|---|
